 | as |
|
| Răpi [ ră-pi ] VEZI SINONIME PENTRU răpi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rapi în mai multe dicționareDefinițiile pentru rapi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răpi (forma la infinitiv) A răpi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂPI: RĂPÍ, răpesc, verb IV. tranzitiv 1. (Cu privire la ființe) A lua cu sila din locul unde se află și a duce cu sine, menținînd în puterea sa. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și... răpeau oi să le taie. DUMITRIU, N. 189. Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de trei zmei. POPESCU, B. I 74. Răpitu-m-a de-acasă un crîncen mercenar Și-n Roma sub coroană de el am fost vîndută. ALECSANDRI, T. II 205. [Uliul] se întoarse-ndată Și răpi o găină, pe urmă două-trei. ALEXANDRESCU, P. 123. • figurat Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare Voi mă răpiți cînd vine în țară asprul ger! ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Poetic, mai ales cu subiectul «moartea») A lua dintre cei vii, a curma firul vieții. O mag, de zile vecinic, la tine am venit Dă-mi înapoi pe-aceea Ce moartea mi-a răpit. EMINESCU, O. I 93. Moartea... se arată, se vestește În fața bietului bolnav, pe care din vii răpește. CONACHI, P. 83. • (Cu complementul «viața», «zilele») Florile... s-au jăluit Că tu viața le-ai răpit? ALECSANDRI, P. I 109. Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! id. P. P. 73. 2. A-și însuși ceva pe nedrept, a aduce în patrimoniul său; a lua cu hapca, a se face stăpîn pe... De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un locuțiune.. Vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. Alexandru cel Mare... răpește Pocuția. BĂLCESCU, O. II 13. • (Complementul indică persoana jefuită) Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. 3. figurat A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție, îi este necesar, i se cuvine, îi revine; a jefui. Trece la niște... nesfîrșite procese, la niște adînci dușmănii care-i răpesc liniștea și somnul. SADOVEANU, O. VIII 184. Opririle ei cu copiii mă impacientează, pentru că-mi răpesc atenția. IBRĂILEANU, A. 107. 4. figurat A transporta într-un domeniu ireal, a fermeca, a încînta, a verb reflexiv:ăji. Bucuriile deșarte ale lumii i-au răpit, s-au îndulcit în bunătăți – și-acum nu vor să-și mai cunoască frații. SADOVEANU, E. 107. Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău dulce! Tu răpești pe cale-i orișice străin. BOLINTINEANU, O. 23. Ce gîndești, o! Margarită, Cînd de visuri ești răpită? ALECSANDRI, P. II 53. • reflexiv (Neobișnuit) El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește, De închide-a ei pleoape. EMINESCU, O. I 104. – Variantă: (învechit) hrăpí (ISPIRESCU, U. 10, ALECSANDRI, T. 1439, ALEXANDRESCU, M. 15) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂPI: RĂPÍ, răpesc, verb IV. tranzitiv 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un locuțiune 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ figurat A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. figurat A fermeca, a încânta, a verb reflexiv:ăji, a captiva. [Variante: (învechit și popular) hrăpí verb IV] – latina rapire (= rapere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂPI: RĂPÍ, răpesc, verb IV. tranzitiv 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un locuțiune 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ figurat A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. figurat A fermeca, a încânta, a verb reflexiv:ăji, a captiva. [Variante: (învechit și popular) hrăpí verb IV] – latina rapire (= rapere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂPI: RĂPI verb 1. a lua. (Gangsterii au rapit-o din parc.) 2. a fura. (Își rapi logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (învechit) a răpști. (Le rapi întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a rapi o parte din țară.) 5. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a seduce, a subjuga, a verb reflexiv:ăji, (figurat) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul i-a rapi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răpi: răpí (răpésc, răpít), verb – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. latina rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), conform italiana rapire, limba franceza ravir. – derivat răpitor, adjectiv (care răpește, fermecător); răpitură, substantiv feminin (pradă); rapt, substantiv neutru, din limba franceza rapt. Forme diferite ale cuvantului rapi: răpésc răp Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răpi: răpí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răpeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răpeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răpi: răpí (a rapi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răpeá; conjunctiv prezent 3 să răpeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru răpi: răpí, răpésc, verb IV (regional) a săpa adânc. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAPI' RĂPEZITÓRrăpezitúrăRĂPEZÚȘRAPHIOLEPISRĂPÍRĂPICIÓSRĂPICIÚNERAPÍDRĂPIDEA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răpi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răpi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Gangsterii au răpit-o din parc. Își răpi logodnica. Le răpi întreaga agoniseală. Dușmanul le-a răpi o parte din țară. Spectacolul i-a răpi. Gangsterii au răpit-o din parc. Își răpi logodnica. Le răpi întreaga agoniseală. Dușmanul le-a răpi o parte din țară. Răpí a răpi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răpeá; conjunctiv prezent 3 să răpeáscă. |
GRAMATICA cuvântului răpi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răpi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răpi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răpi? Vezi cuvântul răpi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răpi?[ ră-pi ] Se pare că cuvântul răpi are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răpi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învățământ umanistic sau secție umanistică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
