Definiție ras

Cautăm definiția cuvântului ras în mai multe dicționare

Definițiile pentru ras din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS2, -Ă, rași, -se, adjectiv

1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat pînă la piele.
♦ (Despre oameni, prin extensie despre capul, fața lor) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; (urmat de determinări) care are părul tăiat pînă la piele. Bătu în palme și unul din servii rași pe cap întinse un covor pe iarbă. SADOVEANU, O. VII 70. Vine lîngă mine, cu figura lui lungă și rasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat. BART, S. M. 98.
• Expresia: (Familiar) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = ba că-i una, ba că-i alta, că e laie, că-i bălaie; în sfîrșit, după multă vorbă. Tura-vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil. CARAGIALE, O. I 91.
♦ figurat (Despre cîmp) Cu iarba sau holdele tăiate; cosit, secerat. Iată vin cosașii veseli... Sub a lor coasă, Cîmpul ras rămîne verde, ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. III 68.

2. (Despre legume, fructe) Curățat de stratul exterior prin frecarea pe o răzătoare. Lămîie rasă.
♦ Fărîmițat prin frecarea pe răzătoare, pînă se transformă în pulbere sau în bucățele mici, utile. Șocolată rasă. ▭ Dintr-o ridiche patru feluri de mîncare se fac: rasă și nerasă, cute și felii. PANN, la CADE.

3. (Despre terenuri) Neted, șes. Privește! S-a dus monotonia cîmpului ras. De-aici încolo... altă vedere ți se deschide. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
♦ (Adverbial) Atingînd ușor o suprafață. Prepelița zboară ras cu pămîntul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.

4. (Despre recipiente, adesea în corelație cu plin) Plin pînă la marginea de sus, foarte plin. Paparudă-rudă Vino de mă udă... Cu găleata plină, Ploile să vină, Cu găleata rasă, Ploile să varsă. ȘEZ. I 155. Șăde Stanciu-n cap de masă, Cu vedrița plină rasă. SEVASTOS, C. 299.
Forme diferite ale cuvantului ras: ras-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂS-

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂS-:
RĂS- prefix (În forma răz- înaintea vocalelor și a consoanelor sonore)

1. Element de compunere formînd, de la verbe, derivate (de obicei folosite în corelație cu verbul simplu) care exprimă o acțiune prelungită, repetată sau o intensificare a acțiunii exprimate de verbul simplu: răscoace, răszice, răsciti etc.
♦ Formează, de la adjective, derivate (de obicei folosite în corelație cu adjectivul simplu) care exprimă intensificarea însușirii exprimate de adjectivul simplu: răsbucuros, răscopt etc.
♦ (Rar) Formează de la substantive derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu: răsputere.
♦ Formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generații depărtate: răzbunic.
♦ Formează, de la adverbe de timp, derivate indicînd un timp mai îndepărtat decît cel exprimat de substantivul simplu: răspoimîine.

2. (Uneori în concurență cu des-) Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche: răscloci, răscumpăra, răspopi, răzgîndi etc.
♦ Formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării (în sens negativ) a situației dinainte: răstălmăci etc.

3. Formează, de la verbe, substantive și adjective derivate cu sensul mai depărtat de cel al cuvîntului simplu: răsuflătoare, răzbate etc.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RÂS

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS1 rasuri n.

1) vezi A RÂDE. ras de copil.
       • ras cu plâns râs forțat. A-l umfla pe cineva rasul se spune despre cineva care abia își stăpânește râsul. A-l apuca pe cineva rasul a începe să râdă. A pufni în (sau de) ras a izbucni într-un râs brusc, spontan. A se strica (sau a se prăpădi, a se tăvăli, a leșina, a plesni) de ras a râde cu mare poftă și mult. După ras vine plâns se spune cuiva extrem de vesel, pentru a-l tempera.

2) Totalitate a sunetelor spontane, nearticulate și intermitente, produse de aerul ieșit pe glotă în timpul respirației, care sunt provocate de un sentiment de veselie, bucurie sau plăcere. ras cu hohote. ras molipsitor.
       • ras homeric râs foarte puternic și nestăpânit.

3) Bătaie de joc.
       • ras și batjocură a) mare batjocură; b) situație rușinoasă; rușine mare. De rasul lumii de batjocură; de ocară; ridicol. A lua în ras pe cineva a-și bate joc de cineva. A face de ras a pune pe cineva într-o situație ridicolă. A se face de ras a-și strica reputația; a se compromite. A-și face ras de ceva (sau de cineva) a-și bate joc de cineva sau de ceva.

4) popular Lucru prost executat.

5) popular Om de nimic. rasul lumii.
       • Râde rasul se spune despre un om de nimic, care îndrăznește să-și mai bată joc de alții. /<lat. risus
Forme diferite ale cuvantului ras: rasuri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RĂS-

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂS-:
RĂS- (Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore, în forma răz-) Element de compunere care:

1. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăștiere, o repetare sau o intensificare a acțiunii exprimate de verbul simplu; b) formează, de la adjective, derivate care exprimă intensificarea însușirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formează, de la substantive, derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu; d) formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generații depărtate; e) formează, de la adverbe de timp, derivate indicând un timp mai îndelungat decât cel exprimat de adverbul simplu;

2. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche; b) formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării (în sens negativ) a situației dinainte;

3. formează, de la verbe, substantive și adjective, derivate cu sensul mai depărtat de cel al cuvântului simplu. [Variante: răz-]

– Din limba slavă (veche) ras-, raz-.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÂS

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS2 (< limba slavă (veche) ) substantiv masculin Mamifer carnivor din familia felidelor, lung de c. 1 m, cu blană galben-roșcată cu pete cafenii, coadă scurtă și având câte un smoc de păr în vârful urechilor (Lynx lynx). Trăiește în pădurile Eurasiei; în România este ocrotit prin lege. Sin. linx. Specii înrudite sunt râsul canadian (L. canadensis), răspândit în Canada, Alaska de N și N S.U.A. și râsul roșu (R. rufus), numit și bobcat, în S Canadei, S.U.A. și Mexic. În regiuni aride din Africa și Asia se întâlnește râsul de deșert (L. caracal), cu păr mai scurt și blană gălbuie fără pete.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

RAȘ

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RAȘ:
RAȘ(CU) conform blg. Paшa sint. < Rad (Weig) și limba sârbă-cr. Raša < Radislav (Rad vol. 82 p. 85).

I.

1. Rașul 1348 vlah din Serbia (DR IV1).

2. Rașa b. (16 B II 234); Rășești s.; Rîșești substantiv (Dm), sau < substantiv rîsul; Răsani substantiv, azi Adîncata (pe Prahova).

II. + -cu.

1. Rașcu (Dm; Bîr I); Rașco (C Ștef).

2. Rașca b. (17 B IV 520).

3. Rașcou s.

4. Rășciori substantiv (IO 51).

5. Rășcinți substantiv (Dm). Miklosich apropie blg. Raško de tema slavă rah. §§ -ele 1

– 3 se pot explica și ca ipocoristice din: Grigo(r)așcu, Dumitrașcu, Pătrașcu, forme destul de frecvente.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

RAS

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS2, -Ă, rași, -se, adjectiv

1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină.
♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele.
• Expresia: (familial) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă.

2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare.

3. Întins, drept.
♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul.

4. Plin până la marginea de sus, foarte plin.

– vezi rade.
Forme diferite ale cuvantului ras: ras-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RAS

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS2, -Ă, rași, -se, adjectiv

1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină.
♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele.
• Expresia: (familial) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă.

2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare.

3. Întins, drept.
♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul.

4. Plin până la marginea de sus, foarte plin.

– vezi rade.
Forme diferite ale cuvantului ras: ras-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ras

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ras:
ras, -ă adjectiv (despre rad). Curățat cu bricĭu (cu cuțitu orĭ cu alt lucru asemenea) de ceĭa ce era pe deasupra: obraz ras (de barbă), talpă rasă (de noroĭ = răzuită), baniță rasă (adică netezită cu lemnu ca să nu fie maĭ plină de cît marginea, să nu fie plină cu vîrf). Înlăturat cu bricĭu: barbă rasă. Plin ras (saŭ: plin ochĭ), plin de tot: cĭutura plină rasă. substantiv neutru, plural urĭ. Acțiunea de a rade: rasu bărbiĭ, treĭ rasurĭ la franc la acest bărbier (în ainte de 1916).
Forme diferite ale cuvantului ras: ras-ă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RÂS

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS1, râsuri, substantiv neutru Acțiunea de a râde și rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, însoțită de un sunet specific, nearticulat; râset.
• Expresia: De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol. A lua (pe cineva) în râs = a-și bate joc (de cineva). A-și face râs de cineva (sau de ceva) = a-și bate joc de cineva sau de ceva.
♦ (Rar) Sunet în cascade, scos de unele păsări.

– latina risus.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÂS

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS1, râsuri, substantiv neutru Acțiunea de a râde și rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, însoțită de un sunet specific, nearticulat; râset.
• Expresia: De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol. A lua (pe cineva) în râs = a-și bate joc (de cineva). A-și face râs de cineva (sau de ceva) = a-și bate joc de cineva sau de ceva.
♦ (Rar) Sunet în cascade, scos de unele păsări.

– latina risus.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

răs-

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răs-:
răs- și răz- (vechea slavă ras- și raz-), prefix care arată intensitatea, superioritatea, împrăștierea saŭ excluderea, ca: răscoc, răzbunic, răsfir, răspopesc. Corespunde cu s- din scos, scurg și cu stră- din străbunic, străbat (= răzbunic, răzbat). Se întrebuințează și ironic ca para- din parainspector și baș- din baștîlhar. De ex.: poțĭ să fiĭ răscritic și să răscîntăreștĭ lucrurile, că tot nimic nu veĭ dovedi! vezi arhi-, extra-.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RÂS

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS2, râși, substantiv masculin Specie de mamifer sălbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decât pisica sălbatică, cu blana galbenă-roșcată (cu pete negre) și cu smocuri de păr pe urechi; linx (Lynx lynx).

– Din limba slavă (veche) rysĭ.[1]
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÂS

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS2, râși, substantiv masculin Specie de mamifer sălbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decât pisica sălbatică, cu blana galbenă-roșcată (cu pete negre) și cu smocuri de păr pe urechi; linx (Lynx lynx).

– Din limba slavă (veche) rysĭ.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RAS

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS1, rasuri, substantiv neutru Acțiunea de a (se) rade; bărbierit. La d-voastră se fac și abonamente?

– Da: 12 rasuri 3 franci... vine un ras ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, unt de migdale... CARAGIALE, T. II 79.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

răs...

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răs...:
răs... particulă indicând o repetițiune (mai intensivă decât re), adesea cu o nuanță peiorativă. [Ea reflectează când pe slava RAZŬ, RAS, și când pe latina RE EX (uneori ambele confundându-se)].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ras

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ras:
ras a.

1. tuns până la piele;

2. cosit: câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă AL. ║ n. acțiunea de a rade: rasul barbei. [latina RASUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÂS

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS1 (latina risus) substantiv neutru Acțiunea de a râde; mișcare caracteristică a gurii și sunetele care o însoțesc, specifice unei stări de veselie.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

RAS

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS substantiv masculin Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [plural rași. / < limba franceza , ar. ras].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RAȘ

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RAȘ:
RAȘ substantiv neutru (medicină) Erupție eritematoasă de scurtă durată, care apare în perioada de invazie a unor boli eruptive. [< limba franceza , limba engleză rash].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RAS

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS adjectiv, adverb

1. adjectiv bărbierit. (Față ras.)

2. adjectiv răzuit. (Un obiect ras.)

3. adverb razant, tangențial. (Zboară ras cu pămîntul.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RAS

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS substantiv masculin înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< limba franceza ras)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

râs

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru râs:
râs n.

1. acțiunea de a râde;

2. bătaie de joc: a lua în râs, a face de râs. [latina RISUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RAS

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS1, rasuri, substantiv neutru Faptul de a (se) rade (1); bărbierit.

– vezi rade.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RAS

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS1, rasuri, substantiv neutru Faptul de a (se) rade (1); bărbierit.

– vezi rade.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

râs

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru râs:
râs m. animal carnivor cu ochi foarte ageri (Lynx). [slava RYSĬ].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÂS

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS s.

1. râset. (Era mare ras și veselie.)

2. vezi batjocură.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

RAS

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS substantiv bărbierit, (rar) răsătură. (Cît costă ras?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RAS

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS adjectiv verbal drept, neted, plan, plat, șes.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ras

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ras:
ras adjectiv verbal DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ȘES.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

râs

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru râs:
râs (mamifer, pasăre) substantiv masculin, plural râși
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

râs

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru râs:
râs (acțiune) substantiv neutru, plural râsuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

râs

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru râs:
râs2 (acțiune) substantiv neutru, plural rấsuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RÂS

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RÂS:
RÂS substantiv (zoologie; Lynx lynx) linx.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

râs

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru râs:
râs1 (animal) substantiv masculin, plural râși
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ras

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ras:
ras substantiv neutru, plural rásuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

RAS

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RAS:
RAS substantiv verbal bărbierit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ras

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ras:
ras substantiv neutru, plural rásuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Râs

Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Râs:
Râs ≠ plâns
Definiție sursă: Dicționar de antonime

CUVINTE APROPIATE DE 'RAS'

RĂRUNCHIOÁSĂ rărunchiu rărúnte rărúț RAS RÁSĂ RĂSÁD răsădeálă răsădésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Râs

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului râs dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

RÂS1 râsuri n.

Râs de copil.

• râs cu plâns râs forțat.

A-l umfla pe cineva râsul se spune despre cineva care abia își stăpânește râsul.

A-l apuca pe cineva râsul a începe să râdă.

A pufni în sau de râs a izbucni într-un râs brusc, spontan.

A se strica sau a se prăpădi, a se tăvăli, a leșina, a plesni de râs a râde cu mare poftă și mult.

După râs vine plâns se spune cuiva extrem de vesel, pentru a-l tempera.

Râs cu hohote.

Râs molipsitor.

• râs homeric râs foarte puternic și nestăpânit.

• râs și batjocură a mare batjocură; b situație rușinoasă; rușine mare.

De râsul lumii de batjocură; de ocară; ridicol.

A lua în râs pe cineva a-și bate joc de cineva.

A face de râs a pune pe cineva într-o situație ridicolă.

A se face de râs a-și strica reputația; a se compromite.

A-și face râs de ceva sau de cineva a-și bate joc de cineva sau de ceva.

Râsul lumii.

• Râde râsul se spune despre un om de nimic, care îndrăznește să-și mai bată joc de alții.

Față râs.

Un obiect râs.

Zboară râs cu pămîntul.

Era mare râs și veselie.

Cît costă râs?.

GRAMATICA cuvântului Râs?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului râs.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Râs poate fi: substantiv, adjectiv, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Râs sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul RAS are forma: rași

VEZI PLURALUL pentru Râs la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ras?

Vezi cuvântul ras desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ras?

[ ras ]
Se pare că cuvântul ras are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL Râs

Inţelegi mai uşor cuvântul râs dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Familiar C-o fi tunsă, c-o fi rasă = ba că-i una, ba că-i alta, că e laie, că-i bălaie; în sfîrșit, după multă vorbă

familial C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă

Curățat cu bricĭu cu cuțitu orĭ cu alt lucru asemenea de ceĭa ce era pe deasupra: obraz ras de barbă, talpă rasă de noroĭ = răzuită, baniță rasă adică netezită cu lemnu ca să nu fie maĭ plină de cît marginea, să nu fie plină cu vîrf

De râs sau de râsul lumii = de ocară, de batjocură; ridicol

A lua pe cineva în râs = a-și bate joc de cineva

A-și face râs de cineva sau de ceva = a-și bate joc de cineva sau de ceva

De râs sau de râsul lumii = de ocară, de batjocură; ridicol

A lua pe cineva în râs = a-și bate joc de cineva

A-și face râs de cineva sau de ceva = a-și bate joc de cineva sau de ceva

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Râs

adjectiv
VEZI SINONIME PENTRU râs PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Picric adjectiv în sintagma acid picric?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
imposibil
credite obținute de o firmă i
acid corosiv și toxic, sub formă de cristale galbene, fără miros și cu gust amar, folosit ca exploziv, la prepararea unor substanțe colorante etc
foarte puțin; deloc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?