eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rascruce


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Răscruce [ răs-cru-ce ]
VEZI SINONIME PENTRU răscruce PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului rascruce în mai multe dicționare

Definițiile pentru rascruce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE:
RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin

I.

1. (La plural , cu valoare de sg.) Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspîntie. Plînge-o mierlă-ntr-o răchită La răscruci în Dealu-Mare. GOGA, P. 85. Sus, la răscruci, Vin trei haiduci, Pe cai mărunți. IOSIF, vezi 60. Apucă pe ici tot înainte și, cum îi ajunge în răscrucile drumului, ai să și dai de grădina ursului. CREANGĂ, P. 215.
♦ Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află soarele la amiază; zenit. Soarele vărsa potop de foc din răscrucile cerului. SANDU-ALDEA, U. P. 58. Soarele mai că pășise peste răscrucile cerului. HOGAȘ, M. N. 160.
       • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = în formă de cruce; cruciș. Nu vă voi putea deci spune dacă ele [movilele] trebuiesc despicate... în răscruce. ODOBESCU, S. II 266. Dar m-oi duce... Unde-i drumul în răscruce. ALECSANDRI, P. P. 275.

2. figurat Moment crucial în viața unui om, a unui popor etc. Moment de răscruce al istoriei.

II. Obiect în formă de cruce sau așezat în cruce.

1. Partea carului de care se prind șleaurile; cruce. Miai... a pus mîna pe ștreangurile cailor și a început să le desfacă din răscruci. PREDA, Î. 120.

2. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri.

3. Fofelniță.

– Variantă: (regional) rắscrúciu, răscruciuri (MACEDONSKI, O. III 94), substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RĂSCRUCE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE:
RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin

1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie.
       • (popular) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit.
       • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș.

2. figurat Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură.

3. Parte a carului de care se prind șleaurile.

4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri.

5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță.

– prefix răs- + cruce.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂSCRUCE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE:
RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin

1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie.
       • (popular) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit.
       • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș.

2. figurat Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură.

3. Parte a carului de care se prind șleaurile.

4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri.

5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță.

– Răs- + cruce.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂSCRUCE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE:
RĂSCRÚCE rascrucei forme

1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucișare.
       • În rascruce cruciș.

2) figurat Moment crucial în viața cuiva; răspântie.

3) popular Parte în formă de cruce a unui vehicul cu tracțiune animală, de care se prinde proțapul sau cele două orcicuri.

4) rar Totalitate a stinghiilor încrucișate din mijlocul unei ferestre.

5) Parte a vârtelniței, constând din două brațe încrucișate, pe care se pun cele două fofeze; fofelniță. /răs- + cruce
Forme diferite ale cuvantului rascruce: rascrucei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



RĂSCRUCE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE:
RĂSCRUCE s.

1. intersecție, încrucișare, întretăiere, răspîntie, (popular) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la rascruce.) 2.* (figurat) cotitură, răspîntie. (Nu știe ce să facă, se află la o mare rascruce.)

3. (tehnic) cruce. (De rascruce căruței se prind șleaurile.)

4. (tehnic; la plural ) aripi (la plural), crucișe (la plural), cumpene (la plural), fofelnițe (la plural), speteze (la plural). (rascruce la războiul de țesut.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

răscruce
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răscruce:
răscruce forme

1. locul unde se încrucișează două sau mai multe căi: ajunge în răscrucile drumului Hristos;

2. partea trăsurii de care se prind șleaurile;

3. spetezele vârtelniței. [slava RAS și cruce].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

răscruce
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răscruce:
răscrúce forme (răs- și cruce). Răspîntie, locu unde se încrucișează niște liniĭ, stinghiĭ, drugĭ ș. a.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RĂSCRUCE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE:
RĂSCRÚCE substantiv verbal aripă, confluentă, cruce, crucea dinainte, spetează.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

răscruce
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răscruce:
răscruce substantiv verbal ARIPĂ. CONFLUENȚĂ. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. SPETEAZĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

răscruce
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răscruce:
răscrúce substantiv feminin, genitiv dativ articulat răscrúcii; plural răscrúci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răscruce
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răscruce:
răscrúce substantiv feminin, genitiv dativ articulat răscrúcii; plural răscrúci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RASCRUCE'
RĂSCROÍRĂSCROIÁLĂRĂSCROÍTRĂSCROITÚRĂRĂSCRÚCErăscrucíRĂSCRÚCIURașcuRĂSCULÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răscruce
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răscruce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RĂSCRÚCE răscrucei forme 1 Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucișare.
       • În răscruce cruciș.
Carul s-a oprit la răscruce.
Nu știe ce să facă, se află la o mare răscruce.
De răscruce căruței se prind șleaurile.
Răscruce la războiul de țesut.
Nu știe ce să facă, se află la o mare răscruce.



GRAMATICA cuvântului răscruce?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răscruce.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răscruce poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răscruce sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul răscruce are forma: răscrúci
VEZI PLURALUL pentru răscruce la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE răscruce?
Vezi cuvântul răscruce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răscruce?
[ răs-cru-ce ]
Se pare că cuvântul răscruce are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL răscruce
Inţelegi mai uşor cuvântul răscruce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află soarele la amiază; zenit
locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = în formă de cruce; cruciș
popular Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit
locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = care este în formă de cruce; cruciș
popular Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit
locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = care este în formă de cruce; cruciș



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răscruce

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bulbii ochilor?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pretinde un preț exagerat
interval în care luna, aflată în una dintre fazele ei, face o mișcare de rotație completă în jurul pământului și revine în faza de la care a plecat
globii ochilor
de la început; de la începutul rândului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app