eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție raspundere


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Răspundere [ răs-pun-de-re ]
VEZI SINONIME PENTRU răspundere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului raspundere în mai multe dicționare

Definițiile pentru raspundere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPÚNDERE (< răspunde) substantiv feminin

1. Obligația de a da seamă, de a răspunde (moral, material etc.) de îndeplinirea ori de neîndeplinirea unor acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate.
♦ (Dr.) Raspundere colectivă = raspundere a unui organ colegial, în întregul său, pentru executarea obligațiilor ce intră în atribuțiile sale potrivit legii.
       • Expresia: A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a cere cuiva socoteală, a-l face responsabil pentru faptele sale.
       • Pe răspunderea cuiva = pe garanția materială sau morală a cuiva.

2. (Dr.) Consecință a neîndeplinirii din culpă a unei obligații.
       • Raspundere civilă = obligația debitorului care nu a executat contractul sau a săvârșit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a repara prejudiciul cauzat astfel (r. contractuală și raspundere delinctuală).
       • Raspundere materială = obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat.
       • Raspundere disciplinară = obligația de suportare, de către angajatul care a încălcat regulile de disciplină a muncii, a unei pedepse (pedeapsă disciplinară).
       • Raspundere penală = suportarea unor pedepse de către cel care săvârșește o infracțiune.
       • Raspundere internațională = suportarea, de către statul care a încălcat anumite norme de drept internațional ori de către persoana fizică vinovată, a unor sancțiuni de ordin moral, politic, penal, precum și obligația de reparare a pagubelor astfel cauzate.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



RĂSPUNDERE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPÚNDERE, răspunderi, substantiv feminin Faptul de a răspunde de un lucru; conștiința sau sentimentul de a fi responsabil; responsabilitate. Tocmai de aceea am fost trimis în acest loc de grea răspundere. REBREANU, R. II 227.
       • (Construit cu verbe ca: «a avea», «a purta», «a lua», «a asuma» etc.) Noi avem răspundere grea și eu singur o am și mai grea. DUMITRIU, N. 278. Cine își ia răspunderea unei căsătorii, care este un act foarte serios? PAS, Z. I 95. Eu mi-am declinat de mult orice răspundere. REBREANU, R. I 182.
       • Expresia: A trage sau a chema (pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale. N-avea pe cine chema la răspundere. C. PETRESCU, Î. II 127. (A avea) simț de răspundere (sau simțul răspunderii) = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu rîvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială) a cuiva.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂSPUNDERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPÚNDERE, răspunderi, substantiv feminin Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate.
       • Expresia: A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva.
♦ (juridic) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale.

– vezi răspunde.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂSPUNDERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPÚNDERE, răspunderi, substantiv feminin Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate.
       • Expresia: A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva.
♦ (juridic) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale.

– vezi răspunde.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



RĂSPUNDERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPÚNDERE raspunderei forme Atitudine responsabilă de obligațiile proprii; responsabilitate. Lucrează cu toată raspundereea.
♦ A purta raspundere a fi responsabil. A avea simț de raspundere (sau simțul raspundereii) a-și da seama de importanța sarcinilor ce urmează a fi realizate. Lipsă de raspundere atitudine indiferentă față de obligațiile proprii. A trage (sau a chema) pe cineva la raspundere a cere cuiva socoteală în fața unor instanțe. Pe raspundereea cuiva pe garanția cuiva. /v. a răspunde
Forme diferite ale cuvantului raspundere: raspunderei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RĂSPUNDERE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPUNDERE s.

1. îndatorire, obligație. (Are multe raspundere.)

2. responsabilitate, (învechit) răspuns, răspunzătate. (Lucrează cu toată raspundere.)

3. responsabilitate, sarcină. (Grea raspundere și-a luat.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

răspundere
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răspundere:
răspúndere forme Responsabilitate, garanție: pe (orĭ supt) răspunderea mea, îmĭ ĭaŭ toată răspunderea. A trage la răspundere, a face răspunzător, a obliga să dea socoteală.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

răspundere
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răspundere:
răspundere forme acțiunea de a răspunde și rezultatul ei.

1. garanție: sub răspunderea mea;

2. responsabilitate: primesc toată răspunderea.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂSPUNDERE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE:
RĂSPÚNDERE substantiv verbal achitare, lichidare, onorare, plată, plătire, răspuns.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

răspundere
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răspundere:
răspundere substantiv verbal ACHITARE. LICHIDARE. ONORARE. PLATĂ. PLĂTIRE. RĂSPUNS.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

răspundere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răspundere:
răspúndere substantiv feminin, genitiv dativ articulat răspúnderii; plural răspúnderi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răspundere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răspundere:
răspúndere substantiv feminin, genitiv dativ articulat răspúnderii; plural răspúnderi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RASPUNDERE'
rașpắuRĂSPÚBLICĂRĂSPÚNDErăspundénțieRĂSPÚNDERERĂSPÚNSRĂSPUNZĂTÁTERĂSPUNZĂTÓRRĂSPUTEÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răspundere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răspundere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RĂSPÚNDERE răspunderei forme Atitudine responsabilă de obligațiile proprii; responsabilitate.
Lucrează cu toată răspundereea.
♦ A purta răspundere a fi responsabil.
A avea simț de răspundere sau simțul răspundereii a-și da seama de importanța sarcinilor ce urmează a fi realizate.
Lipsă de răspundere atitudine indiferentă față de obligațiile proprii.
A trage sau a chema pe cineva la răspundere a cere cuiva socoteală în fața unor instanțe.
Pe răspundereea cuiva pe garanția cuiva.
Are multe răspundere.
Lucrează cu toată răspundere.
Grea răspundere și-a luat.
Lucrează cu toată răspundere.



GRAMATICA cuvântului răspundere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răspundere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răspundere poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răspundere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul răspundere are forma: răspúnderi
VEZI PLURALUL pentru răspundere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE răspundere?
Vezi cuvântul răspundere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răspundere?
[ răs-pun-de-re ]
Se pare că cuvântul răspundere are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL răspundere
Inţelegi mai uşor cuvântul răspundere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Colectivă = r
A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a cere cuiva socoteală, a-l face responsabil pentru faptele sale
Pe răspunderea cuiva = pe garanția materială sau morală a cuiva
Civilă = obligația debitorului care nu a executat contractul sau a săvârșit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a repara prejudiciul cauzat astfel r
Materială = obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat
Disciplinară = obligația de suportare, de către angajatul care a încălcat regulile de disciplină a muncii, a unei pedepse pedeapsă disciplinară
Penală = suportarea unor pedepse de către cel care săvârșește o infracțiune
Internațională = suportarea, de către statul care a încălcat anumite norme de drept internațional ori de către persoana fizică vinovată, a unor sancțiuni de ordin moral, politic, penal, precum și obligația de reparare a pagubelor astfel cauzate
A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale
A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu rîvnă și seriozitate pentru executarea lor
Pe răspunderea cuiva = pe garanția morală sau materială a cuiva
A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală
A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor
Pe răspunderea cuiva = pe garanția morală sau materială a cuiva
A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală
A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor
Pe răspunderea cuiva = pe garanția morală sau materială a cuiva



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răspundere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: rândunică-de-mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a cumpăra și a vinde efecte de bursă, cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor
theia
pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale trigla lucerna
capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea; legătură dintre un sunet sau un grup de sunete și o anumită idee
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app