 | as |
|
| Răsuflare [ ră-su-fla-re ] VEZI SINONIME PENTRU răsuflare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rasuflare în mai multe dicționareDefinițiile pentru rasuflare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSUFLARE: RĂSUFLÁRE, răsuflări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a răsufla și rezultatul ei; respirație. Dar Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă? DUMITRIU, B. forme 150. Maria se lăsase în scaun și avea răsuflări scurte. SADOVEANU, O. IV 346. • locuțiune adjectiv Fără răsuflare = mort. Dacă dete... peste dihania spurcată fără răsuflare, el se aruncă cu satîrul de la bucătărie, și-i tăie capetele. ISPIRESCU, L. 202. • Locuţiune adverbiala Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede, pe nerăsuflate. Dintr-o răsuflare spuneau cu ochii închiși cele șepte taine din catihisul cel mare. CREANGĂ, A. 84. • Expresia: A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpîni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau să respire ușor, fără zgomot. Mă tupilai în iarbă, îmi stăpînii răsuflarea și-mi ascuții auzul. HOGAȘ, DR. 256. Marta tresare și se ridică asemenea unei căprioare speriate, ascultă, oprindu-și răsuflarea. SLAVICI, N. I 102. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea, se zice cînd cineva este copleșit de o senzație sau de o emoție puternică. Cu răsuflarea pierită, i se păru că moare. Dar învie îndată, fericită și înfiorată. SADOVEANU, O. VIII 226. Eu mă iau pe a ei urmă, Cînd ajung cu ea alături, Răsuflarea-mi mi se curmă. EMINESCU, O. IV 235. A-și da răsuflarea = a muri. Calul său, lîngă dînsul, răsuflarea și-a și dativ NEGRUZZI, S. I 117. Trăgea să își dea răsuflarea cea mai de pre urmă. GORJAN, H. II 126. ♦ (Concretizat) Aerul expirat din plămîni. Trecînd pe lîngă ei, Rizea le simți răsuflarea grea de țuică. DUMITRIU, B. forme 158. Inima îmi bătea nebună în piept; îmi simțeam răsuflarea de foc. SADOVEANU, O. VI 214. Astfel gerul e de tare Cît îngheață-n orice loc Și a gurii răsuflare. ALECSANDRI, P. A. 185. ♦ figurat Adiere. Cum ajung la pîrău, pe malul plin de flori sălbatice, fîlfîie spre mine ca o aripioară o răsuflare răcoroasă. SADOVEANU, O. VII 224. 2. (Rar) Deschizătură prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul; răsuflătoare. Peștera... Prin drumuri rătăcite, în loc necunoscut Își are răsuflarea. ALEXANDRESCU, M. 11. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSUFLARE: RĂSUFLÁRE, răsuflări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. • locuțiune adjectiv și adverb Fără răsuflare = mort. • Locuţiune adverbiala Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. • Expresia: A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (concretizat) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ figurat Adiere ușoară. – vezi răsufla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSUFLARE: RĂSUFLÁRE, răsuflări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. • locuțiune adjectiv și adverb Fără răsuflare = mort. • Locuţiune adverbiala Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. • Expresia: A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (concretizat) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ figurat Adiere ușoară. – vezi răsufla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSUFLARE: RĂSUFLÁRE rasuflareări vezi A RĂSUFLA și A SE RĂSUFLA. • Fără rasuflare care nu mai răsuflă; mort. A-și da rasuflarearea a înceta din viață; a muri. Dintr-o rasuflare dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva rasuflarearea a i se întrerupe cuiva respirația din cauza unei emoții puternice. /v. a răsufla Forme diferite ale cuvantului rasuflare: rasuflareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSUFLARE: RĂSUFLARE s. 1. respirație, suflare, rar) respir, respirare, suflu, (popular) răsuflet, răsuflu, (învechit și regional) suflet, (învechit) duh, răsuflatură, spirit. (Abia își mai trage rasuflare.) 2. trezire. (rasuflare unei băuturi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răsuflare: răsuflare substantiv verbal ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. RĂGAZ. RĂSUFLĂTOARE. REPAUS. TIHNĂ. UȘURARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răsuflare: răsufláre substantiv feminin (silabe -fla-), genitiv dativ articulat răsuflării; plural răsuflări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răsuflare: răsufláre (-su-fla) substantiv feminin, genitiv dativ articulat răsuflắrii; plural răsuflắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSUFLARE: RĂSUFLÁRE s. 1. vezi respirație. 2. trezire. (rasuflare unei băuturi.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASUFLARE' RĂSUCITOÁRERĂSUCITÓRRĂSUCITÚRĂRĂSUFLÁRĂSUFLÁRERĂSUFLÁTRĂSUFLĂTOÁRERĂSUFLĂTOAREA-PĂMÂNTULUIrăsuflătoarea-pămîntului |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RĂSUFLARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răsuflare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂSUFLÁRE rĂsuflareări vezi A RĂSUFLA și A SE RĂSUFLA. • Fără rĂsuflare care nu mai răsuflă; mort. A-și da rĂsuflarearea a înceta din viață; a muri. Dintr-o rĂsuflare dintr-o dată; în grabă. A i se curma sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia cuiva rĂsuflarearea a i se întrerupe cuiva respirația din cauza unei emoții puternice. Abia își mai trage rĂsuflare. RĂsuflare unei băuturi. RĂsuflare unei băuturi. |
GRAMATICA cuvântului RĂSUFLARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răsuflare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RĂSUFLARE poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE răsuflare? Vezi cuvântul răsuflare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsuflare?[ ră-su-fla-re ] Se pare că cuvântul răsuflare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL RĂSUFLARE Inţelegi mai uşor cuvântul răsuflare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Fără răsuflare = mort Locuţiune adverbiala Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede, pe nerăsuflate A-și ține sau a-și opri, a-și stăpîni răsuflarea = a se sili să nu respire sau să respire ușor, fără zgomot A-și da răsuflarea = a muri locuțiune adjectiv și adverb Fără răsuflare = mort Locuţiune adverbiala Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede A-și ține sau a-și opri, a-și stăpâni răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot A i se curma sau a i se opri, a-i pieri cuiva răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc A-și da răsuflarea = a muri locuțiune adjectiv și adverb Fără răsuflare = mort Locuţiune adverbiala Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede A-și ține sau a-și opri, a-și stăpâni răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot A i se curma sau a i se opri, a-i pieri cuiva răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc A-și da răsuflarea = a muri |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RĂSUFLARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala până peste urechi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul răsuflare are forma: răsuflări
