eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție razbatator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Răzbătător [ răz-bă-tă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU răzbătător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului razbatator în mai multe dicționare

Definițiile pentru razbatator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBĂTĂTÓR:
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adjectiv (Rar) Care-și face drum biruind greutățile, care nu se dă bătut, care știe să înlăture piedicile din calea sa. Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21.
Forme diferite ale cuvantului razbatator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂZBĂTĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZBĂTĂTÓR:
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adjectiv Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace.

– Răzbate + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului razbatator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂZBĂTĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZBĂTĂTÓR:
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adjectiv Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace.

– Răzbate + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului razbatator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂZBĂTĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBĂTĂTOR:
RĂZBĂTĂTOR adjectiv insistent, perseverent, persistent, statornic, stăruitor, tenace, (livresc) persuasiv, (rar) străbătător. (Om razbatator.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂZBĂTĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBĂTĂTÓR:
RĂZBĂTĂTÓR razbatatoroáre (razbatatoróri, razbatatoroáre) Care răzbate; care își croiește drum învingând obstacole. /a răzbate + sufix razbatatortor
Forme diferite ale cuvantului razbatator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

răzbătător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răzbătător:
răzbătătór adjectiv masculin, plural răzbătătóri; forme singular și plural răzbătătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răzbătător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răzbătător:
răzbătătór adjectiv masculin, plural răzbătătóri; forme singular și plural răzbătătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RAZBATATOR'
RĂZĂTÚRĂrăzătúră/răsătúrărăzbăbúicărăzbátRĂZBĂTĂTÓRRĂZBÁTERĂZBÁTERERĂZBĂTÚTrăzbeálă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RĂZBĂTĂTÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răzbătător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om rĂzbĂtĂtÓr.
RĂZBĂTĂTÓR rĂzbĂtĂtÓroáre rĂzbĂtĂtÓróri, rĂzbĂtĂtÓroáre Care răzbate; care își croiește drum învingând obstacole.
/a răzbate + sufix rĂzbĂtĂtÓrtor.

GRAMATICA cuvântului RĂZBĂTĂTÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răzbătător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RĂZBĂTĂTÓR poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul RĂZBĂTĂTÓR sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE răzbătător?
Vezi cuvântul răzbătător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răzbătător?
[ răz-bă-tă-tor ]
Se pare că cuvântul răzbătător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RĂZBĂTĂTÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Echilibru dinamic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian 1 și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană
germana furche
echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate
a locuțiune adverbiala necontenit, întruna; b locuțiune adjectiv neastâmpărat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app