 | as |
|
| Reabilitare [ rea-bi-li-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU reabilitare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reabilitare în mai multe dicționareDefinițiile pentru reabilitare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru REABILITARE: REABILITÁRE (< reabilita) substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) reabilita. 2. (Dr.) Încetare, uneori de drept, nai adesea la cerere și în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. 3. (medicina) Complex de măsuri medicale, pedagogice, profesionale, juridice menite să restabilească (sau să compenseze) funcțiile tulburate ale organismului și capacității de muncă a bolnavilor și invalizilor. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REABILITARE: REABILITÁRE, reabilitări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei; redobîndire a bunei reputații. Lupta noastră și izbînda să fie pentru reabilitarea omului. SADOVEANU, E. 265. Încă în Grecia antică erau curente, epoci literare, cari întunecau literatura trecută și încă pe atunci era luptă pentru reabilitarea acestei literaturi. GHEREA, ST. Hristos III 154. ♦ (juridic) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REABILITARE: REABILITÁRE, reabilitări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (juridic) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [ pronunție: re-a-] – vezi reabilita. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REABILITARE: REABILITÁRE, reabilitări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (juridic) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute (în urma unei condamnări). [ pronunție: re-a-] – vezi reabilita. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REABILITARE: REABILITÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) reabilita. ♦ Restabilire, redobândire a bunei reputații. ♦ (concretizat) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. [< reabilita]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru reabilitare: reabilitare, reabilitări substantiv feminin (pub.) reparare, repunere în stare de funcționare Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reabilitare: reabilitáre (re-a-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reabilitắrii; plural reabilitắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reabilitare: reabilitare forme restabilire în toate drepturile pierdute. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reabilitare: reabilitáre substantiv feminin (silabe re-a-) abilitare Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REABILITARE' ReaREA-CREDÍNȚĂrea-voínțăREABILITÁREABILITÁREREABILITÁTREABILITÁTEreabilitațiúnereabilitéz |
GRAMATICA cuvântului reabilitare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reabilitare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reabilitare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reabilitare? Vezi cuvântul reabilitare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reabilitare?[ rea-bi-li-ta-re ] Se pare că cuvântul reabilitare are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ce, nu ți-e bine??Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reabilitare are forma: reabilitắri
