 | as |
|
| Recalcitrant [ re-cal-ci-trant ] VEZI SINONIME PENTRU recalcitrant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recalcitrant în mai multe dicționareDefinițiile pentru recalcitrant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRANT adjectiv 1. încăpățînat, îndărătnic, refractar, (livresc) obstinat, (popular) sanchiu, (reg,) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (învechit) capeș, renitent, (familial peiorativ) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om recalcitrant!) 2. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus. (Elev recalcitrant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adjectiv Care se opune, care rezistă, care nu se lasă convins; încăpățînat, îndărătnic, refractar. vezi rebel. Un paragraf special e consacrat pentru a înnegri după cuviință pe recalcitrantul boier, «lup» cu fapta ca și cu numele. IORGA, L. I 327. Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitrant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRÁNT recalcitranttă (recalcitrantți, recalcitrantte) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitranttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adjectiv Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din limba franceza récalcitrant. Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitrant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adjectiv Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din limba franceza récalcitrant. Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitrant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recalcitrant: *recalcitránt, -ă adjectiv (latina recálcitrans, -ántis, care azvîrle, vorbind de caĭ; limba franceza récalcitrant). Îndărătnic, rebel: elev recalcitrant. Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitrant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recalcitrant: recalcitránt adjectiv masculin (silabe -trant), plural recalcitránți; forme singular recalcitrántă, plural recalcitránte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRÁNT, -Ă adjectiv Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< limba franceza récalcitrant]. Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitrant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECALCITRANT: RECALCITRÁNT, -Ă adjectiv încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< limba franceza récalcitrant) Forme diferite ale cuvantului recalcitrant: recalcitrant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recalcitrant: recalcitránt (-ci-trant) adjectiv masculin, plural recalcitránți; forme recalcitrántă, plural recalcitránte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru recalcitrant: recalcitrant a. care rezistă cu încăpățânare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECALCITRANT' RECĂDEÁRECĂDÉRERÉCĂLRECALCIFICÁRERECALCITRÁNTRECALCITRÁNȚĂRECALCULÁRECALCULÁRErecalculáție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recalcitrant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recalcitrant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce om recalcitrant! 2. Elev recalcitrant. RECALCITRÁNT recalcitranttă recalcitrantți, recalcitrantte Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. |
GRAMATICA cuvântului recalcitrant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recalcitrant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recalcitrant poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recalcitrant? Vezi cuvântul recalcitrant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recalcitrant?[ re-cal-ci-trant ] Se pare că cuvântul recalcitrant are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recalcitrant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cânt gregorian?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
