 | as |
|
| Recitativ [ re-ci-ta-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU recitativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recitativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru recitativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV (< limba franceza ) substantiv neutru Gen al muzicii vocale (cu sau fără acompaniament instrumental) care, prin intonația și ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii; de asemenea, joacă un rol important în oratoriu. Apărut în Italia, în sec, 16, a fost utilizat de Monteverdi, care l-a perfecționat ducându-l la o expresivitate dramatică inedită. După o perioadă de decădere, a recâștigat în dramatism și expresivitate prin creațiile lui Bellini și Verdi. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV, recitative, substantiv neutru Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din limba franceza récitatif. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV, recitative, substantiv neutru Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din limba franceza récitatif. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV, recitative, substantiv neutru Pasaj, în cadrul unei bucăți muzicale, care se execută de un solist în felul unei declamări, al unei recitări. vezi cadență. Cîntărețul își întovărășește recitativul c-o riturnelă de fluier ori o mlădiere de cimpoi. SADOVEANU, E. 15. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV substantiv neutru gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germana Rezitativ, limba franceza récitatif, italiana recitativo) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV recitative n. Melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamație, care comentează acțiunea dintr-o operă și face legătura dintre arii. /<fr. récitatif, germana Rezitativ Forme diferite ale cuvantului recitativ: recitative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATÍV substantiv neutru (muzică) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< limba franceza récitatif, italiana recitativo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recitativ: *recitatív n., plural e (în franceză récitatif, despre italiana recitativo, despre recitare, a recita). Un fel de cîntec declamat și nesupus măsuriĭ. vezi melopeĭe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru recitativ: recitativ n. cântec ce nu e supus măsurei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recitativ: recitatív substantiv neutru, plural recitatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recitativ: recitatív substantiv neutru, plural recitatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECITATIV: RECITATIV substantiv (muzică) melopee. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECITATIV' RECITÁNTRECITÁRERECITÁȚIERECITAȚIÚNERECITATÍVrecitatoáreRECITATÓRrecitéscRECITÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RECITATIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recitativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECITATÍV recitative n. |
GRAMATICA cuvântului RECITATIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recitativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECITATIV poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recitativ? Vezi cuvântul recitativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recitativ?[ re-ci-ta-tiv ] Se pare că cuvântul recitativ are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RECITATIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional; în expresie a-și căpăta alageaua sau a păți o alagea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recitativ are forma: recitatíve
