 | as |
|
| Recompune [ re-com-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU recompune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recompune în mai multe dicționareDefinițiile pentru recompune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a recompune (forma la infinitiv) A recompune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECOMPUNE: RECOMPÚNE, recompún, verb III. tranzitiv A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECOMPUNE: RECOMPÚNE, recompun, verb III. tranzitiv A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – prefix re- + compune (după limba franceza recomposer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECOMPUNE: RECOMPÚNE, recompun, verb III. tranzitiv A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după limba franceza recomposer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECOMPUNE: RECOMPÚNE verb III. trecut A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după limba franceza recomposer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recompune: recompúne (a recompune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele recompún; conjunctiv prezent 3 să recompúnă; gerunziu recompunấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECOMPUNE: RECOMPUNE vb, a întregi, a reconstitui a reface. (A recompune scheletul unui mamifer fosil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECOMPUNE: RECOMPÚNE verb trecut a compune din nou, a reface. (după limba franceza recomposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recompune: recompúne verb compune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECOMPUNE' recompozițiúnerecomprimáRECOMPRIMÁRErecompúnRECOMPÚNERECOMPÚNERERECONCILIÁRECONCILIÁBILRECONCILIÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recompune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recompune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Recompúne a recompune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele recompún; conjunctiv prezent 3 să recompúnă; gerunziu recompunấnd. A recompune scheletul unui mamifer fosil. |
GRAMATICA cuvântului recompune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recompune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recompune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE recompune? Vezi cuvântul recompune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recompune?[ re-com-pu-ne ] Se pare că cuvântul recompune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recompune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ universitate populară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
