 | as |
|
| Recrutor [ re-cru-tor ] VEZI SINONIME PENTRU recrutor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recrutor în mai multe dicționareDefinițiile pentru recrutor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECRUTÓR: RECRUTÓR, recrutori, substantiv masculin 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din limba franceza recruteur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECRUTÓR: RECRUTÓR, recrutori, substantiv masculin 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din limba franceza recruteur. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRUTÓR: RECRUTÓR substantiv masculin (istorie) Cel care făcea recrutările de soldați (mercenari). ♦ Cel care recrutează membri pentru un partid, pentru o asociație. [< limba franceza recruteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRUTÓR: RECRUTÓR substantiv masculin 1. persoană care face recrutări din armată. 2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație. (< limba franceza recruteur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recrutor: *recrutór m. (în franceză recruteur). Acela care recrutează. Adj. Ofițer recrutor. – Se poate zice și după limba română recrutator. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recrutor: recrutór substantiv masculin, plural recrutóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru recrutor: recrutor m. cel ce recrutează. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECRUTOR' RECRUTAMÉNTRECRUTÁRERECRUTÁȚIERECRUTAȚIÚNERECRUTÓRRECTRECTRECTÁLRECTALGÍE |
GRAMATICA cuvântului recrutor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recrutor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recrutor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recrutor? Vezi cuvântul recrutor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recrutor?[ re-cru-tor ] Se pare că cuvântul recrutor are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Principiul identității?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recrutor are forma: recrutóri
