 | as |
|
| Rectificator [ rec-ti-fi-ca-tor ] VEZI SINONIME PENTRU rectificator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rectificator în mai multe dicționareDefinițiile pentru rectificator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme, substantiv neutru 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și forme Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. substantiv neutru Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din limba franceza rectificateur. Forme diferite ale cuvantului rectificator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adjectiv, substantiv 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și forme Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. substantiv neutru Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din limba franceza rectificateur. Forme diferite ale cuvantului rectificator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adjectiv care rectifică. II. substantiv masculin forme muncitor calificat care efectuează rectificări. III. substantiv neutru dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< limba franceza rectificateur) Forme diferite ale cuvantului rectificator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adjectiv (Rar) Care rectifică; care aduce o rectificare. ♦ (Substantivat, m.) Muncitor calificat care lucrează la rectificare (2). Forme diferite ale cuvantului rectificator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR, -OÁRE adjectiv Care rectifică; rectificativ. // substantiv masculin și forme Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [conform limba franceza rectificateur]. Forme diferite ale cuvantului rectificator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR2 rectificatoroáre (rectificatoróri, rectificatoroáre) m. și forme Muncitor specializat în operații de rectificare. /a rectifica + sufix rectificatortor Forme diferite ale cuvantului rectificator: oáre rectificatoróri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECTIFICATÓR: RECTIFICATÓR1 rectificatoroáre (rectificatoróri, rectificatoroáre) 1) Care rectifică. 2) Care conține o rectificare. /a rectifica + sufix rectificatortor Forme diferite ale cuvantului rectificator: oáre rectificatoróri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rectificator: rectificatór1 adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural rectificatóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural rectificatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rectificator: rectificatór adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural rectificatóri; forme singular și plural rectificatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rectificator: rectificatór (dispozitiv) substantiv neutru, plural rectificatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rectificator: rectificatór2 (dispozitiv) substantiv neutru, plural rectificatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECTIFICATOR' RECTIFICÁTRECTIFICÁȚIErectificațiúnerectificatívRECTIFICATÓRRECTILÍN, -ĂRECTILINEÁR, -ĂRECTILINIÁRRECTILINIARITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rectificator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rectificator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECTIFICATÓR2 rectificatoroáre rectificatoróri, rectificatoroáre m. /a rectifica + sufix rectificatortor. RECTIFICATÓR1 rectificatoroáre rectificatoróri, rectificatoroáre 1 Care rectifică. /a rectifica + sufix rectificatortor. |
GRAMATICA cuvântului rectificator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rectificator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rectificator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rectificator? Vezi cuvântul rectificator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rectificator?[ rec-ti-fi-ca-tor ] Se pare că cuvântul rectificator are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La capătul lumii sau pământului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rectificator are forma: rectificatóri
