 | as |
|
| Recţiune [ rec-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU recţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rectiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru rectiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIÚNE, recțiuni, substantiv feminin (gramatică) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza rection, germana Rektion. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIÚNE, recțiuni, substantiv feminin (gramatică) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza rection, germana Rektion. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru recțiune: recțiúne substantiv feminin Reprezintă, alături de acordul gramatical, o formă de manifestare a constrângerilor sintactice, în cadrul relațiilor de subordonare, regentul impunând termenului subordonat o restricție de caz sau de prepoziție. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru recțiune: recțiúne substantiv feminin Reprezintă, alături de acordul gramatical, o formă de manifestare a constrângerilor sintactice, în cadrul relațiilor de subordonare, regentul impunând termenului subordonat o restricție de caz sau de prepoziție. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIÚNE substantiv feminin Calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; legătură stabilită între cuvinte și determinantele lor. [pronume -ți-u-. / < limba franceza rection, conform latina rectio – conducere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIÚNE rectiunei forme lingvistică Proprietate a unui cuvânt de a impune determinantului o formă de caz oblic. [silabe -ți-u-] /<fr. rection, germana Rektion Forme diferite ale cuvantului rectiune: rectiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIÚNE substantiv feminin (gramatică) Calitatea unui cuvînt de a atrage în frază un anumit determinant; legătura dintre cuvinte și determinantele lor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIÚNE substantiv feminin calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; regim (5). (< limba franceza rection, germana Rektion) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recțiune: recțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat recțiúnii; plural recțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recțiune: recțiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat recțiúnii; plural recțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECȚIUNE: RECȚIUNE substantiv (gramatică) regim. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECTIUNE' RECTILÍNIURECTÍTĂrectitoríRECTITÚDINERECȚIÚNERÉCTORECTOCÉLRECTOCLÍZĂRECTOCOLÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RECȚIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recţiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECȚIÚNE recȚiunei forme lingvistică Proprietate a unui cuvânt de a impune determinantului o formă de caz oblic. |
GRAMATICA cuvântului RECȚIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recţiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECȚIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recţiune? Vezi cuvântul recţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recţiune?[ rec-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul recţiune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RECȚIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe sau pentru un blid de linte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recțiune are forma: recțiúni
