eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție reflexiv


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Reflexiv [ re-fle-xiv ]
VEZI SINONIME PENTRU reflexiv PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului reflexiv în mai multe dicționare

Definițiile pentru reflexiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
REFLEXIV
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adjectiv

1. (Despre persoane) Predispus la reflexie, la meditare; meditativ. Alecsandri a fost un clasic, o natură reflexivă, observatoare și echilibrată. SADOVEANU, E. 60. Oamenii se împart, după caracter, în două categorii: reflexivi și impulsivi. GHEREA, ST. Hristos III 88.

2. (gramatică; în expresie) Diateză reflexivă = diateză care arată că acțiunea unui verb este făcută de subiectul gramatical care îi suferă și efectele. Verb reflexiv = verb la diateza reflexivă. Verbele tranzitive pot fi active, pasive și reflexive, cele intranzitive, numai active. IORDAN, L. R. 421. Verb reflexiv eventiv vezi eventiv. Pronume reflexiv = pronume care arată în principiu că acțiunea exprimată de verb se răsfrînge asupra subiectului. Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a 3-a. gramatică limba română I 201.
♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv; diateză reflexivă. Reflexivul se deosebește formal de activ numai prin faptul că, la forma activă a verbului, se adaugă pronumele reflexiv. gramatică limba română I 244.
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



REFLEXIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adjectiv

1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv.
♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv.

2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor.
♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție.

3. (matematică; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2).

– Din limba franceza réflexif, germana reflexiv.
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REFLEXIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adjectiv

1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv.
♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv.

2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor.
♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție.

3. (matematică; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2).

– Din limba franceza réflexif, germana reflexiv.
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REFLEXIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV, -Ă adjectiv

1. (despre oameni) predispus la reflecție (1); meditativ, gânditor.

2. care se răsfrânge.
♦ diateză reflexivă = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv.

3. (matematică) relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. (< limba franceza reflexif, latina reflexivus, germana reflexiv)
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



REFLEXIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV reflexivă (reflexivi, reflexive)

1) rar (despre persoane) Care are predispoziția de a reflecta (mult); înclinat spre reflecție.

2) Care se răsfrânge.
       • Diateză reflexivă diateză în care subiectul este în același timp autorul și obiectul acțiunii. Pronume reflexiv pronume care ține locul subiectului și al obiectului gramatical asupra căruia se exercită acțiunea verbului. Verb reflexiv verb însoțit de un pronume reflexiv. Relație reflexivă relație a unui element cu el însuși. /<fr. réflexif, germana reflexiv
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexivă reflexivi reflexive

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

REFLEXIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV, -Ă adjectiv

1. Gânditor; meditativ.

2. Care se răsfrânge.
♦ Diateză reflexivă (și substantiv neutru) = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv; (matematică) relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. [conform latina reflexivus, germana reflexiv].
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

reflexiv
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru reflexiv:
*reflexív, -ă adjectiv (despre latina reflexum cu sufix -iv; limba franceza réflexif). Dispus spre reflexiune, gînditor, meditativ: spirit reflexiv. gramatică Verb reflexiv, verb care arată o acțiune care se întoarce asupra subĭectuluĭ propozițiuniĭ, ca: (eŭ) mă culc.
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

reflexiv
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reflexiv:
reflexiv a.

1. făcut sau zis cu reflexiune;

2. meditativ: spirit reflexiv;

3. gramatică se zice de un verb care exprimă o acțiune a subiectului asupra lui însuș.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REFLEXIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXÍV, -Ă adjectiv (conform latina reflexivus, germana reflexiv, conform limba franceza réflexif): în sintagmele diateză reflexivă, pronume reflexiv și verb reflexiv (vezi).
Forme diferite ale cuvantului reflexiv: reflexiv-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

REFLEXIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFLEXIV:
REFLEXIV adjectiv cugetător, gînditor, meditativ, (învechit) meditator, (glumeț și ironic) pansiv. (Un tip reflexiv.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

reflexiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reflexiv:
reflexív adjectiv masculin (silabe -fle-), plural reflexívi; forme singular reflexívă, plural reflexíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

reflexiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reflexiv:
reflexív (re-fle-) adjectiv masculin, plural reflexívi; forme reflexívă, plural reflexíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'REFLEXIV'
reflexíbilreflexibilitáteREFLÉXIEREFLEXIÚNEREFLEXÍVREFLEXIVÍSMREFLEXIVITÁTEREFLEXOGÉNreflexografíe

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reflexiv
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reflexiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
REFLEXÍV reflexivă reflexivi, reflexive 1 rar despre persoane Care are predispoziția de a reflecta mult; înclinat spre reflecție.
       • Diateză reflexivă diateză în care subiectul este în același timp autorul și obiectul acțiunii.
Pronume reflexiv pronume care ține locul subiectului și al obiectului gramatical asupra căruia se exercită acțiunea verbului.
Verb reflexiv verb însoțit de un pronume reflexiv.
Relație reflexivă relație a unui element cu el însuși.
Un tip reflexiv.
Un tip reflexiv.

GRAMATICA cuvântului reflexiv?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reflexiv.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reflexiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul reflexiv sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE reflexiv?
Vezi cuvântul reflexiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reflexiv?
[ re-fle-xiv ]
Se pare că cuvântul reflexiv are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL reflexiv
Inţelegi mai uşor cuvântul reflexiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Gramatică; în expresie Diateză reflexivă = diateză care arată că acțiunea unui verb este făcută de subiectul gramatical care îi suferă și efectele
Verb reflexiv = verb la diateza reflexivă
Pronume reflexiv = pronume care arată în principiu că acțiunea exprimată de verb se răsfrînge asupra subiectului
În sintagmele Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului
Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv
Matematică; în sintagma Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate 2
În sintagmele Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului
Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv
Matematică; în sintagma Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate 2
♦ diateză reflexivă = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv
Matematică relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși
♦ Diateză reflexivă și substantiv neutru = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv; matematică relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reflexiv

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de mărit?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune
primul tronson terminat al unui drum
despre fete bună de măritat
act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?