 | as |
|
| Reformă [ re-for-mă ] VEZI SINONIME PENTRU reformă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reforma în mai multe dicționareDefinițiile pentru reforma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reforma (forma la infinitiv) A reforma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFÓRMĂ: REFÓRMĂ, reforme, substantiv feminin 1. Schimbare, modificare (prin lege) a unei stări de lucruri (în general cu scopul de a obține o ameliorare sau un progres); schimbare într-o anumită orînduire, fără a modifica însă structura generală a acelei orînduiri. Voi nu înțălegeți toate avantajele unei asemine reforme. ALECSANDRI, T. I 261. Faza de reforme... se prefăcea într-o combinație mai bună decît starea de mai înainte. RUSSO, S. 116. Este timpul ca poezia să se ocupe, să puie în mișcare toate resorturile sale la o prefacere întreagă, la o reformă totală de conștiință... BOLLIAC, O. 43. • Reformă monetară (sau bănească) = operație financiară prin care se înlocuiește moneda veche a unei țări cu o monedă nouă, avînd un curs diferit față de prima. Reformă agrară vezi agrar. 2. Mișcare social-politică și religioasă împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în secolul al XVI-lea și care a dus la crearea unei noi biserici (numită reformată sau protestantă). Luînd din reformă ceea ce era după înțelesul și folosul neamului... bisericile din Țeara Romînească și din Moldova... compun cazanii și evanghelii. RUSSO, S. 73. 3. Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc. socotite inutilizabile; prin extensie depozit în care se păstrează un asemenea material, unelte, efecte etc. Un schimb de rufe de la reformă îi acoperă trupul lung. SAHIA, N. 120. 4. Scoatere din rîndurile armatei active a unui militar pentru motive de incapacitate fizică. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFÓRMĂ: REFÓRMĂ, reforme, substantiv feminin 1. Transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăți (care nu modifică structura generală a acelei societăți). • Reformă monetară (sau bănească) = operație financiară prin care se înlocuiește moneda unei țări cu o monedă nouă (ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național), având un curs diferit față de prima. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (articulat) Mișcare social-politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal, apărută în Europa apuseană în secolul XV-XVI, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult; reformare. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concret), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); prin extensie depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din limba franceza réforme, germana Reform. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFÓRMĂ: REFÓRMĂ, reforme, substantiv feminin 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. • Reformă monetară (sau bănească) = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (articulat) Mișcare religioasă de la începutul secolul XVI în Germania, răspândită în cea mai mare parte a Europei, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de. cult. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concret) totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); prin extensie depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din limba franceza réforme, germana Reform. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMÁ, reformez, verb I. 1. tranzitiv A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. tranzitiv (Cu privire la un material, o mașină, o unealtă etc.) A scoate din uz, a da la reformă (3). 3. tranzitiv (termen militar; învechit) A scoate un militar din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). Fusese înrolat două luni și apoi reformat. PAS, Z. I 305. 4. reflexiv (Franțuzism învechit) A forma din nou, a reface. Greșeala este de a propovădui că limbile se reformează, cînd dimpotrivă, limbile se formează zi pe zi. RUSSO, S. 65. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru reformă: refórmă, reforme substantiv feminin 1. (De obicei urmat de determinări) Schimbare, transformare; modificare a unei stări de lucruri. 2. (articulat) Mișcare religioasă apărută în secolul 15 ca protest al unor episcopi romano-catolici, împotriva abuzurilor papilor, transformată în secolul 16 în mișcare atât religioasă, cât și social-politică prin atitudinea și doctrina celor trei mari reformatori: Martin Luther, Ulrich Zwingli și Jean Calvin, promotorii protestantismului, prin despărțirea totală de termen bisericesc romano-catolică; protestantism; (învechit) reformație. – Din limba franceza réforme, germana Reform. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFÓRMĂ: REFÓRMĂ substantiv feminin 1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură. 2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în secolul XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante). 3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri. 4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< limba franceza réforme, germana Reform) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFÓRMĂ: REFÓRMĂ substantiv feminin 1. Schimbare (de obicei în bine), modificare legală a unei stări de lucruri. 2. Mișcare social-politică și religioasă împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în secolul XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situația unei astfel de persoane. [conform limba franceza réforme, germana Reform, italiana reforma]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru reformă: *refórmă forme, plural e (în franceză réforme, despre réformer, a reforma). Schimbare p. a ameliora saŭ p. a înfrîna abuzurile: reforma calendaruluĭ ĭulian, Constantin Mavrocordatu introduse reforme în administrațiune și justiție (1748). Scoaterea din serviciŭ a unuĭ ofițer vinovat orĭ infirm, a unuĭ cal bătrîn orĭ infirm, a uneĭ trăsurĭ uzate ș. a.: cal de reformă, haĭne de reformă. Despărțirea luteranilor de catolicizm: Reforma (saŭ Reformațiunea) luĭ Luther. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMÁ, reformez, verb I. 1. tranzitiv A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. tranzitiv A scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parțiale. 3. tranzitiv A scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. reflexiv (învechit) A se forma din nou, a se reface. – Din limba franceza réformer, latina reformare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REFÓRMĂ: REFÓRMĂ reformae forme 1) Transformare (radicală sau parțială) operată în vederea ameliorării unei stări de lucruri din viața social-politică sau economică. 2) (în Europa din secolul XV- XVI) Mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a catolicismului, în urma căreia a apărut al treilea curent în creștinism – protestantismul. /<fr. réforme, germana Reform Forme diferite ale cuvantului reforma: reformae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMÁ, reformez, verb I. 1. tranzitiv A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. tranzitiv A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. tranzitiv A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. reflexiv (învechit) A se forma din nou, a se reface. – Din limba franceza réformer, latina reformare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reformă: reformă forme 1. schimbare pentru ameliorare; reforma calendarului; 2. suprimare de abuzuri; 3. licențiare parțială a trupelor; 4. depărtare din armată a unui ofițer recunoscut impropriu serviciului; 5. înlocuirea cailor ce nu mai sunt în stare de a servi; 6. vezi Reforma. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMÁ verb trecut 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< limba franceza réformer, latina reformare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Reforma: Reforma forme 1. nume dat revoluțiunii religioase din secolul XVI începută de Luther și Calvin ( vezi protestantism); 2. în special, sistemă de ameliorări în administrațiune și justiție, aplicată de Const. Mavrocordat (1748). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMÁ verb I. trecut 1. A îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o mașină, efecte etc.). [< limba franceza réformer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reforma: reformá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu reforméz, persoana a treia singular: el / ea și plural reformeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reformă: refórmă (schimbare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat refórmei; plural refórme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Reforma: Refórma (mișcare religioasă) substantiv propriu forme, genitiv dativ Refórmei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFORMĂ: REFORMĂ substantiv (învechit) reformație. (reforma învățămîntului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMÁ verb a modifica, a schimba. (A reforma ortografia.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFORMA: REFORMA verb a modifica, a schimba. (A reforma ortografia.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reforma: reformá (a reforma) verb, indicativ prezent 3 reformeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reformă: refórmă substantiv feminin, plural refórme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFORMA' REFOLOSÍTREFONTÁREFORJÁREFORJÁREREFÓRMĂreformábilREFORMÁREREFORMÁTREFORMÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reformă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reformă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REFÓRMĂ reformăe forme 1 Transformare radicală sau parțială operată în vederea ameliorării unei stări de lucruri din viața social-politică sau economică. Reformă învățământului. Reformă învățămîntului. A reformă ortografia. A reformă ortografia. Reformá a reformă verb, indicativ prezent 3 reformeáză. |
GRAMATICA cuvântului reformă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reformă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reformă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reformă? Vezi cuvântul reformă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reformă?[ re-for-mă ] Se pare că cuvântul reformă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL reformă Inţelegi mai uşor cuvântul reformă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Reformă monetară sau bănească = operație financiară prin care se înlocuiește moneda veche a unei țări cu o monedă nouă, avînd un curs diferit față de prima Reformă monetară sau bănească = operație financiară prin care se înlocuiește moneda unei țări cu o monedă nouă ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național, având un curs diferit față de prima Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului Reformă monetară sau bănească = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului Finanțe, economie reformă monetară = stabilizare bănească, stabilizare monetară |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reformă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune la dosar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reforma se conjugă: ei ele reformeáză
