eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție refractie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Refracţie [ re-frac-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU refracţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului refractie în mai multe dicționare

Definițiile pentru refractie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRÁCȚIE, refracții, substantiv feminin (fizică) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.
       • Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Variante: refracțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza réfraction, latina refractio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REFRACȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRÁCȚIE, refracții, substantiv feminin (fizică) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.
       • Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Variante: refracțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza réfraction, latina refractio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REFRACȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRÁCȚIE, refracții, substantiv feminin (fizică) Fenomenul de schimbare a direcției de propagare a unei unde, în special a unei raze luminoase, sonore sau electromagnetice, cînd aceasta întîlnește suprafața de separație dintre două medii diferite, trecînd dintr-un mediu în altul. Refracția luminii în structura pietrei s-a mutat și un alt tablou, cu efecte picturale, se formează. RALEA, O. 86.
       • Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unor unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REFRACȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRÁCȚIE substantiv feminin deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite.
refractie astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de refractie = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< limba franceza réfraction, latina refractio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

REFRACȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRÁCȚIE substantiv feminin Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite.
♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, variantă refracțiune substantiv feminin / conform limba franceza réfraction, germana Refraktion].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

REFRACȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRÁCȚIE refractiei forme fizică Fenomen de schimbare a direcției de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafeței de separare a două medii. [G.-D. refracției] /<fr. réfraction, latina refractio, refractieonis
Forme diferite ale cuvantului refractie: refractiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

refracție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refracție:
refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) substantiv feminin, articulat refrácția (-ți-a), genitiv dativ articulat refrácției; plural refrácții, articulat refrácțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

refracție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refracție:
refrácție substantiv feminin (silabe -frac-ți-e), articulat refrácția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat refrácției; plural refrácții, articulat refrácțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

REFRACȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFRACȚIE:
REFRACȚIE substantiv (fizică) răsfrîngere. (refractie luminii printr-un diamant.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'REFRACTIE'
REFRACTARÍSMREFRACTARITÁTEREFRACTÁTrefractézREFRÁCȚIEREFRACȚIÚNErefractívREFRACTOMETRÍEREFRACTOMÉTRU

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REFRACȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului refracţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
REFRÁCȚIE refracȚiei forme fizică Fenomen de schimbare a direcției de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafeței de separare a două medii.
Réfraction, latina refractio, refracȚieonis.
RefracȚie luminii printr-un diamant.
RefracȚie luminii printr-un diamant.

GRAMATICA cuvântului REFRACȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refracţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REFRACȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul REFRACȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul refracție are forma: refrácții
VEZI PLURALUL pentru REFRACȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE refracţie?
Vezi cuvântul refracţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refracţie?
[ re-frac-ţi-e ]
Se pare că cuvântul refracţie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL REFRACȚIE
Inţelegi mai uşor cuvântul refracţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund
Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră
Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund
Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră
Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unor unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund
♦ refractie astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de refractie = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine
♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REFRACȚIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Relație binară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
despre cer, văzduh a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii
scund și subțirel, mititel
relație care are loc între doi termeni
instrument sau aparat cu care se măsoară
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app