eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție refuzare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Refuzare [ re-fu-za-re ]
VEZI SINONIME PENTRU refuzare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului refuzare în mai multe dicționare

Definițiile pentru refuzare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFUZARE:
REFUZARE s.

1. respingere. (refuzare unei propuneri.)

2. (juridic) recuzare, respingere, (învechit) recuzație. (refuzare unui jurat.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

REFUZARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFUZARE:
REFUZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a refuza și rezultatul ei.

– vezi refuza.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REFUZARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFUZARE:
REFUZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a refuza și rezultatul ei.

– vezi refuza.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REFUZARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFUZARE:
REFUZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a refuza; refuz. Refuzarea unei propuneri.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REFUZARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUZARE:
REFUZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a refuza; refuz. [< refuza].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

refuzare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refuzare:
refuzáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat refuzării; plural refuzări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

refuzare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refuzare:
refuzáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat refuzắrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'REFUZARE'
refutézREFÚZREFUZÁREFUZÁBIL, -ĂREFUZÁREREFÚZNICREGREGAEREGÁL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL refuzare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului refuzare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Refuzare unei propuneri.
Refuzare unui jurat.
Refuzare unei propuneri.

GRAMATICA cuvântului refuzare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refuzare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul refuzare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul refuzare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul refuzare are forma: refuzări
VEZI PLURALUL pentru refuzare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE refuzare?
Vezi cuvântul refuzare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refuzare?
[ re-fu-za-re ]
Se pare că cuvântul refuzare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL refuzare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A călca sau a umbla ca pe ace?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
de pretutindeni, în sau prin, din toate părțile
a de culoare roșie; b despre lacrimi de durere, de supărare mare; c de neam, de familie bună, aleasă
a merge încet, cu grijă
cu brațul trecut pe sub brațul altuia
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app