 | as |
|
| Regent [ re-gent ] VEZI SINONIME PENTRU regent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului regent în mai multe dicționareDefinițiile pentru regent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT (SUPRAORDONÁT) substantiv neutru (< adjectiv regent, -ă, conform limba franceza régent, italiana reggente, latina regens, -tis): cuvânt sau parte de vorbire de care depinde o parte secundară de propoziție (un atribut, un complement sau un element predicativ suplimentar) sau o propoziție subordonată. După natura părții de vorbire se poate vorbi de un r. substantival (de care depind un atribut sau o subordonată atributivă, un element predicativ suplimentar sau o subordonată predicativă suplimentară), de un r. adjectival (de care depinde un complement sau o subordonată completivă), de un r. pronominal (de care depind un atribut sau o subordonată atributivă, un element predicativ suplimentar sau o subordonată predicativă suplimentară), de un r. numeral (de care depinde un atribut sau o subordonată atributivă), de un r. verbal (de care depind un complement sau o subordonată completivă, un element predicativ suplimentar sau o subordonată predicativă suplimentară), de un r. adverbial (de care depinde un complement sau o subordonată completivă), și de un r. interjecțional (de care depind un complement sau o subordonată completivă, un element predicativ suplimentar sau o subordonată predicativă suplimentară). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru regent: *regént, -ă adjectiv și substantiv (latina régens, -éntis, participiu despre régere, a domni. vezi co- și di-rigent). Șefu guvernuluĭ în timpu minoritățiĭ, absențeĭ saŭ boaleĭ unuĭ suveran: regina regentă, regentu. În istoria Franciiĭ, titlu dat luĭ Filip de la Orléans, regent de la 1715-1723, în timpu minoritățiĭ luĭ Ludovic XV. substantiv neutru, plural e. Un diamant celebru (136 de carate) al coroneĭ Franciiĭ, cumpărat la 1717 de Filip de la Orléans. Regent al Bănciĭ Franciiĭ, unu din ceĭ 15 membri aĭ consilĭuluĭ general al eĭ. Regentu anuluĭ, în calendar, planeta dominantă. Forme diferite ale cuvantului regent: regent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT, -Ă I. substantiv masculin forme (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe (1). II. adjectiv (despre propoziții; și substantiv feminin) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată. • (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată. (< limba franceza régent, latina regens, germana Regent) Forme diferite ale cuvantului regent: regent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REGENT, -Ă: REGÉNT, -Ă adjectiv Care deține o regență; referitor la regență. • Propoziție regentă (și substantiv feminin) = propoziție (principală sau secundară) căreia îi este subordonată o altă propoziție; propoziție supraordonată. [conform limba franceza régent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT1 regenttă (regentți, regentte) 1) (despre persoane) Care ține de regență; propriu regenței. 2): (Propoziție) regenttă propoziție de care depind una sau mai multe propoziții subordonate. /<fr. régent, latina regens, regententis Forme diferite ale cuvantului regent: regenttă regentți regentte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT, -Ă adjectiv (conform limba franceza régent): în sintagmele coordonată regentă, cuvânt regent, interjecție regentă, principală regentă, propoziție regentă, secundară regentă și subordonată regentă (vezi). Forme diferite ale cuvantului regent: regent-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT, -Ă, regenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținînd locul monarhului în timpul unei regențe. Prințesa Anna... fu declarată regentă. NEGRUZZI, S. II 145. Forme diferite ale cuvantului regent: regent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT, -Ă, regenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din limba franceza regent, latina regens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului regent: regent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT, -Ă, regenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din limba franceza regent, latina regens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului regent: regent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REGENT, -Ă: REGÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Persoană care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic în timpul minorității sau al absenței regelui. [conform limba franceza régent, italiana reggente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru regent: regent m. 1. cel ce guvernă Statul în timpul minorității sau în absența Suveranului; 2. (termen calendaristic) planetă dominantă: regentul anului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT2 regentți m. Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regențe). /<fr. régent, latina regens, regententis Forme diferite ale cuvantului regent: regentți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru regent: regént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural regénți; adjectiv feminin, substantiv feminin regéntă, plural regénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru regent: regént substantiv masculin, adjectiv masculin, plural regénți; forme singular regéntă, plural regénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REGENT: REGENT substantiv (POLITICĂ) (învechit) caimacam, vechil, locotenent domnesc. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REGENT: REGÉNT2, - substantiv masculin regénță Forme diferite ale cuvantului regent: regent- Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'REGENT' REGENERATÓRREGENERESCÉNȚĂregenerézREGENSBURGREGÉNTREGÉNTĂREGERMINÁREREGÉSCREGÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REGENT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului regent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REGÉNT1 regenttă regentți, regentte 1 despre persoane Care ține de regență; propriu regenței. 2: Propoziție regenttă propoziție de care depind una sau mai multe propoziții subordonate. Régent, latina regens, regententis. REGÉNT2 regentți m. Régent, latina regens, regententis. |
GRAMATICA cuvântului REGENT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului regent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REGENT poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE regent? Vezi cuvântul regent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul regent?[ re-gent ] Se pare că cuvântul regent are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL REGENT Inţelegi mai uşor cuvântul regent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Propoziție regentă și substantiv feminin = propoziție principală sau secundară căreia îi este subordonată o altă propoziție; propoziție supraordonată |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REGENT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma analiză matematică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul regent are forma: regénți
La singular substantivul regent are forma: regéntă
