 | as |
|
| Regla [ re-gla ] VEZI SINONIME PENTRU regla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului regla în mai multe dicționareDefinițiile pentru regla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a regla (forma la infinitiv) A regla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ, reglez, verb I. tranzitiv 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (termen militar) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din limba franceza régler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ, reglez, verb I. tranzitiv 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (termen militar) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din limba franceza régler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ, reglez, verb I. tranzitiv 1. (tehnică) A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A institui în prealabil valorile acelor mărimi ale unui sistem tehnic, care trebuie să rămînă constante în timpul funcționării; a potrivi. 2. (termen militar) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei unități de artilerie etc. ♦ A potrivi, a aranja. Viteza reacției este reglată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ verb I. trecut 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (medicină) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< limba franceza régler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ verb trecut 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (medicină) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. • a aranja, a orândui. (< limba franceza régler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLA verb 1. (tehnic) a acorda, a potrivi. (regla aparatul de radio.) 2. (tehnic) a aranja, a potrivi, a repara, (popular și fam.) a meșteri. (A regla un instrument de măsură.) 3. (tehnic) a comanda, a controla. (A regla un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A regla circulația.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru regla: reglá verb (silabe -gla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu regléz, persoana a treia singular: el / ea și plural regleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru regla: reglá (a regla) (re-gla) verb, indicativ prezent 3 regleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REGLA' regizoáreREGIZÓRREGIZORÁLREGIZORÁTREGLÁREGLÁBILreglabilitáteREGLÁJREGLÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL regla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului regla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Regla aparatul de radio. A regla un instrument de măsură. A regla un sistem tehnic. A regla circulația. A regla un instrument de măsură. Reglá a regla re-gla verb, indicativ prezent 3 regleáză. |
GRAMATICA cuvântului regla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului regla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul regla poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE regla? Vezi cuvântul regla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul regla?[ re-gla ] Se pare că cuvântul regla are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL regla |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantivat limpede sau curat vioară sau ca sau cum e vioara?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul regla se conjugă: ei ele regleáză
