 | as |
|
| Relict, -ă [ re-lict-, ă ] VEZI SINONIME PENTRU relict, -ă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului relict în mai multe dicționareDefinițiile pentru relict din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RELICT, -Ă: RELÍCT, -Ă adjectiv, substantiv neutru (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. • Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat. [conform germana relikt, Relikt, latina relictus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RELICT: RELÍCT, -Ă, relicte, adjectiv (biologie; în sintagma) Specie relictă (și substantivat, forme) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din germana relikt, latina relictus. Forme diferite ale cuvantului relict: relict-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RELICT: RELÍCT relicttă (relictți, relictte) și substantival: Specie relicttă specie de plante sau de animale care s-a menținut până astăzi dintr-o floră sau dintr-o faună dispărută. /<germ. relikt, latina relictus Forme diferite ale cuvantului relict: relicttă relictți relictte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RELICT: RELÍCT, -Ă I. adjectiv care s-a păstrat din trecut. II. substantiv neutru (biologie) 1. soi, specie care a supraviețuit din epocile geologice. 2. rămășiță, vestigiu. (< germana Relikt, latina relictus) Forme diferite ale cuvantului relict: relict-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru relict: relíct adjectiv n., substantiv neutru, forme relíctă; plural n. și forme relícte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru relict: !relíct adjectiv masculin; forme relíctă, plural relícte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RELICT' RELEVAȚIÚNERELEVÉURELEVMÉNTrelíchierelíctRELÍCTĂrelictárRELÍCVĂRELICVÁRIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL relict Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului relict dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RELÍCT relicttă relictți, relictte și substantival: Specie relicttă specie de plante sau de animale care s-a menținut până astăzi dintr-o floră sau dintr-o faună dispărută. |
GRAMATICA cuvântului relict? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului relict. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul relict poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE relict, -ă? Vezi cuvântul relict, -ă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul relict, -ă?[ re-lict-, ă ] Se pare că cuvântul relict, -ă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL relict Inţelegi mai uşor cuvântul relict dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat RELÍCT, -Ă, relicte, adjectiv biologie; în sintagma Specie relictă și substantivat, forme = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma cap magnetic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
