eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție renastere


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Renaştere [ re-naş-te-re ]
VEZI SINONIME PENTRU renaştere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului renastere în mai multe dicționare

Definițiile pentru renastere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE:
RENÁȘTERE, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la viață nouă; refacere; figurat avînt, înflorire. Renașterea și bucuria primăverii stau închise în muguri. SADOVEANU, O. VI 399. Aparține generației care a pregătit sosirea mărețelor așezăminte de unde au ieșit renașterea și însemnătatea Romîniei de astăzi. ALECSANDRI, S. 172.
♦ Mișcare social-politică și culturală, din secolele al XIV-lea pînă în al XVI-lea, în Europa occidentală, născută în cadrul luptei burgheziei împotriva feudalismului; se caracterizează prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. Sculptorul francez [Jean Goujon], unul din luceferii acelei epoci

– cu drept cuvînt numită Renaștere

– în care producțiuni de frunte în litere și arte, ca florile primăvara, răsăreau prin toată Europa din imaginațiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RENAȘTERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE:
RENÁȘTERE, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment.
♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din secolul XIV până în secolul XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare.

– Din renaște.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RENAȘTERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE:
RENÁȘTERE renasterei forme

1) vezi A RENAȘTE.

2) (în Europa occidentală și centrală din secolul XIV-XVI) Mișcare social-politică și culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului și caracterizată prin promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, prin înflorirea științelor și artelor și prin interes sporit pentru cultura antică.

3) Epocă istorică care include această perioadă de timp. [G.-D. renașterii] /v. a renaște
Forme diferite ale cuvantului renastere: renasterei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RENAȘTERE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE:
RENÁȘTERE substantiv feminin

1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.

2. mișcare social-politică și culturală din secolul XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după limba franceza Renaissance)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RENAȘTERE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE:
RENÁȘTERE substantiv feminin

1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.

2. Mișcare social-politică și culturală din secolul XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după limba franceza Renaissance, italiana Rinascimento].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RENAȘTERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENAȘTERE:
RENAȘTÉRE, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment.
♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde secolul XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică.

– Din renaște.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

renaștere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru renaștere:
renáștere (faptul de a renaște) substantiv feminin, genitiv dativ articulat renáșterii; plural renáșteri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

renaștere
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru renaștere:
renaștere forme

1. a doua naștere;

2. vezi Renaștere.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

renaștere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru renaștere:
renáștere substantiv feminin naștere
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RENASTERE'
RENASCENTÍNRENASCENTÍSTRENĂSCÚTRENÁȘTERENÁȘTERERenáștereaRENATURÁRERENCIRenciu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL renaștere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului renaștere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RENÁȘTERE renașterei forme 1 vezi A RENAȘTE.

GRAMATICA cuvântului renaștere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului renaștere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul renaștere poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul renaștere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul renaștere are forma: renáșteri
VEZI PLURALUL pentru renaștere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE renaştere?
Vezi cuvântul renaştere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul renaştere?
[ re-naş-te-re ]
Se pare că cuvântul renaştere are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Lichid cefalorahidian?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
specie de șarpe neveninos, lung de circa 1,60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă natrix natrix
chiaburimea
lichid incolor care se găsește în ventriculii cerebrali și în canalul rahidian, având rol mecanic și de protecție
scai-vânăt, regional mărăcini la plural, samcă, buruiana-zmeului, spin-albastru, spin-de-mucedă, spinul-vântului, spin-vânăt, șipul-vântului; scai-galben centaurea solstitialis
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app