 | as |
|
| Reproş [ re-proş ] VEZI SINONIME PENTRU reproş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului repros în mai multe dicționareDefinițiile pentru repros din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPROȘ: REPROȘ s. 1. imputare, imputație, învinuire, vină, (livresc) reprehensiune, (prin Moldova) bănat, (învechit) pricină, prihană. (Nu merită nici un repros.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, (popular și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (învechit și regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) șmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (familial figurat) săpuneală, scuturătură. (repros pe care l-a primit, l-a cumințit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPRÓȘ: REPRÓȘ, reproșuri, substantiv neutru Imputare, dojană, mustrare, învinuire. În loc să-mi fii recunoscătoare, îmi mai faci reproșuri. SEBASTIAN, T. 36. Mă uit la tine și te văd ginditoare și-mi zic că tu poate suferi... și-mi aduc aminte de unele vorbe ale tale, de unele căutături de reproș. VLAHUȚĂ, O. A. III 178. Am să-ți fac reproșuri... – Pentru ce? – Ai început a mă neglija. ALECSANDRI, T. 1670. – plural și: (învechit) reproșe (KOGĂLNICEANU, S. 219). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REPRÓȘ: REPRÓȘ reprosuri n. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; bănuială; imputare; mustrare; dojană. Nu merită nici un repros. /<fr. reproche Forme diferite ale cuvantului repros: reprosuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru reproș: *repróș n., plural urĭ (în franceză reproche). Mustrare, împutare, împutăcĭune, observațiune: a face cuĭva reproșurĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPRÓȘ: REPRÓȘ, reproșuri, substantiv neutru Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din limba franceza reproche. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPRÓȘ: REPRÓȘ, reproșuri, substantiv neutru Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din limba franceza reproche. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPRÓȘ: REPRÓȘ substantiv neutru Învinuire; mustrare, imputare. [plural -șuri. / < limba franceza réproche]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPRÓȘ: REPRÓȘ substantiv neutru învinuire; mustrare. (< limba franceza reproche) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reproș: repróș substantiv neutru (silabe -proș), plural repróșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reproș: repróș (re-proș) substantiv neutru, plural repróșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reproș: reproș n. imputare (= limba franceza reproche). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'REPROS' REPROGRAMÁBILREPROGRAMÁREREPROGRAMÁTREPROIECTÁREPRÓȘREPROȘÁREPROȘÁBILreproșézreps |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reproș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reproș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu merită nici un reproș. Reproșul pe care l-a primit, l-a cumințit. Nu merită nici un reproș. Reproș pe care l-a primit, l-a cumințit. REPRÓȘ reproșuri n. Nu merită nici un reproș. |
GRAMATICA cuvântului reproș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reproș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reproș poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reproş? Vezi cuvântul reproş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reproş?[ re-proş ] Se pare că cuvântul reproş are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate mătănii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reproș are forma: repróșuri
