eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție respingere


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Respingere [ res-pin-ge-re ]
VEZI SINONIME PENTRU respingere PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului respingere în mai multe dicționare

Definițiile pentru respingere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
RESPINGERE
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPINGÉRE (< respinge) substantiv feminin

1. Faptul de a respinge.

2. (fizică) Exercitare de către un corp asupra altui corp a unei forțe îndreptate dinspre primul corp spre ce de-al doilea; poate fi de natură electrică, magnetică etc.; repulsie (2).

3. (medicina) Respingere grefei = distrugerea grefei sau perturbarea gravă a funcționării organului transplantat, ca urmare a faptului că acestea sunt percepute de organism ca un corp străin care trebuie eliminat prin producerea de anticorpi și limfocite citotoxice. Pentru a preveni r.g. donatorul trebuie să aibă un grup imunologic foarte apropiat de cel al primitorului; după realizarea grefei se utilizează în doze mari medicamente imunosupresoare. Sin. rejecție, rejet.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



RESPINGERE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPÍNGERE, respingeri, substantiv feminin

1. Faptul de a respinge; neadmitere, neacceptare, refuz. Respingerea cererii.
♦ (Neobișnuit) Dezgust, repulsie. Zaharia Duhu simți din nou, pentru fostul lui camarad de școală, respingerea și dușmănia care îl încercau de cîte ori dăduse ochii cu el în ultimii ani. C. PETRESCU, R. DR. 177.

2. (fizică; în opoziție cu atracție) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită. Între două corpuri încărcate cu sarcini electrice de același nume se exercită o respingere.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RESPINGERE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPINGERE s.

1. refuzare. (respingere unei propuneri.)

2. neacceptare, refuz. (respingere ajutorului solicitat.)

3. (juridic) recuzare, refuzare, (învechit) recuzație. (respingere unui jurat.)

4. renegare, repudiere. (respingere soției.)

5. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (popular) osîndire, (învechit) prihană, (figurat) veștejire. (respingere faptei necugetate a cuiva.)

6. (fizică) repulsie. (respingere de natură magnetică.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RESPINGERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPÍNGERE, respingeri, substantiv feminin

1. Faptul de a respinge.

2. (fizică) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2).

– vezi respinge.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



RESPINGERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPÍNGERE, respingeri, substantiv feminin

1. Faptul de a respinge.

2. (fizică) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2).

– vezi respinge.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RESPINGERE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPÍNGERE substantiv feminin

1. faptul de a respinge.

2. (fizică) exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (3). (< respinge)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RESPINGERE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPÍNGERE substantiv feminin

1. Faptul de a respinge; refuz.

2. (fizică) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită. [< respinge].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RESPINGERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RESPINGERE:
RESPÍNGERE respingerei forme vezi A RESPINGE.
       • Forță de respingere forță pe care o exercită un corp asupra altuia, respingându-l. /v. a respinge
Forme diferite ale cuvantului respingere: respingerei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

respingere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru respingere:
respíngere substantiv feminin, genitiv dativ articulat respíngerii; plural respíngeri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

respingere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru respingere:
respíngere substantiv feminin, genitiv dativ articulat respíngerii; plural respíngeri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Respingere
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Respingere:
Respingere ≠ acceptare, aprobare, atragere
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'RESPINGERE'
RESPICIÉNTrespíngRESPINGĂTÓRRESPÍNGERESPÍNGERERespinsRESPÍRRESPIRÁRESPIRÁBIL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Respingere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului respingere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Respingere unei propuneri.
Respingere ajutorului solicitat.
Respingere unui jurat.
Respingere soției.
Respingere faptei necugetate a cuiva.
Respingere de natură magnetică.
Respingere unei propuneri.
Respingere de natură magnetică.
RESPÍNGERE respingerei forme vezi A RESPINGE.
       • Forță de respingere forță pe care o exercită un corp asupra altuia, respingându-l.

GRAMATICA cuvântului Respingere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului respingere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Respingere poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Respingere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul respingere are forma: respíngeri
    VEZI PLURALUL pentru Respingere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE respingere?
Vezi cuvântul respingere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul respingere?
[ res-pin-ge-re ]
Se pare că cuvântul respingere are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Respingere
Inţelegi mai uşor cuvântul respingere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Grefei = distrugerea grefei sau perturbarea gravă a funcționării organului transplantat, ca urmare a faptului că acestea sunt percepute de organism ca un corp străin care trebuie eliminat prin producerea de anticorpi și limfocite citotoxice



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Respingere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: împușcă-n-lună substantiv masculin invariabil?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
metodă pedagogică de predare prin monitori2 1
jocuri anuale instituite în cinstea lui jupiter și în amintirea eliberării capitoliului
om îndrăzneț, dar nesocotit
substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?