 | as |
|
| Reveni [ re-ve-ni ] VEZI SINONIME PENTRU reveni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reveni în mai multe dicționareDefinițiile pentru reveni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reveni (forma la infinitiv) A reveni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ2, revín și revíu, verb IV. intranzitiv 1. A veni înapoi, a se întoarce (în locul de unde a plecat). Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. C. PETRESCU, Î. II 229. De unde ești revino iarăși, Să fim singuri. EMINESCU, O. I 122. Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cîntăreață revenită-n primăvară. ALECSANDRI, P. III 54. • (Poetic) A revenit albastrul mai! Flori în grădină, flori pe plai Și flori la pălărie! IOSIF, PATR. 15. A revenit frumoasa primăvară, Copacii parcă-s ninși de-atîta floare. VLAHUȚĂ, O. A. 84. ♦ A apărea, a se ivi iar; a se face văzut (simțit etc.) din nou. Parcă din senin am început să sufăr în tot corpul, cum revin durerile dacă a trecut prea repede anestezicul. CAMIL PETRESCU, P. 11. E viu încă... vorbește... și în față culorile-i revin. MACEDONSKI, O. I 264. 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») A se întoarce la o stare (sufletească) anterioară. Mama Ruxanda... să revină la sentimente mai bune. C. PETRESCU, R. DR. 121. Să revenim la vechile noastre stări de suflet. GALACTION, O. I 335. • Expresia: A reveni la viață = a scăpa dintr-o boală sau dintr-o criză mortală; a se însănătoși. E a treia oară cînd medicul o socoate pierdută și de două ori pînă acum a revenit la viață. C. PETRESCU, C. vezi 193. E rece ca de gheață... Hai să cercăm de a-l face a reveni la viață. ALECSANDRI, T. II 175. ♦ (Adesea construit cu dativul pronumelui reflexiv) A se întoarce la starea normală, obișnuită (mai ales după o emoție puternică); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc), a se regăsi. Încremeni așa un răstimp. Dar deodată își reveni. REBREANU, I. 54. Apoi, fără a lăsa pe uimiții spectatori ai teribilului supliciu să revină din înlemnirea lor, el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU, I. vezi 102. Cînd din fărmecare cercăm să revenim, În brațele durerii cuprinse ne găsim. ALECSANDRI, T. II 100. • Expresia: A-și reveni (în fire sau, rar, în sine) = a se deștepta, a se trezi după o criză, un leșin etc., la starea de mai înainte; a-și recăpăta cunoștința. Își revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. forme 151. L-a udat cu apă, l-a frecat și consulul și-a revenit în fire. ARDELEANU, despre 205. Abia a doua zi ea începu a-și reveni în sine și recunoscu că se află în casa părintească. GANE, N. I 82. 3. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «asupra») A se opri, a se ocupa din nou de..., a relua (un subiect, o idee). Asupra defectelor acestei teorii voi reveni mai departe. GRAUR, forme L. 7. De ideea d-lui Xenopol voi vorbi mai la vale. Revin la subiectul conferinței. IONESCU-RION, C. 65. Vom reveni asupra acestor mînăstiri, ca să vorbim mai amănunțit. BOLINTINEANU, O. 312. ♦ (Fără determinări) A repeta, a insista. Te întreb, reveni sublocotenentul, dacă dorești ceva. SAHIA, N. 84. 4. (Construit cu dativul) A i se atribui, a i se repartiza (cuiva ceva); a fi de resortul, de datoria (cuiva). Lui îi va reveni cuvîntul hotărîtor în alegerea carierii tînărului vlăstar. VORNIC, P. 10. ♦ A i se cuveni. În afară de linia de purtare politică pe care o adoptase, Șerban ocupase încă... moșii care reveneau fraților și nepoților săi. IORGA, L. I 159. 5. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «asupra») A nu mai respecta, a nu se mai ține de..., a renunța la..., a revoca. Am revenit asupra hotărîrii de ieri. • reflexiv impersonal S-a revenit asupra deciziei. C. PETRESCU, Î. II 152. 6. (Construit cu un pronume în dativ) A costa. Chiria îmi revine 50 de lei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENI verb 1. a se reîntoarce, a se returna, (popular) a se reînturna. (A reveni la punctul de plecare.) 2. a recădea. (A reveni în poziția inițială.) 3. a se înapoia, a se întoarce, a veni, (popular) a se înturna, (prin Banat) a proveni, (învechit) a se toarce, a se turna. (Cînd ai reveni acasă?) 4. (fizică) a se întoarce, a se răsfrînge, a se reflecta, a se repercuta, (învechit) a se refrînge. (Unda sonoră reveni la întîlnirea unui obstacol.) 5. (medicina) a se întoarce, a reapărea, a recidiva, (regional) a se înturna. (Boala i-a reveni.) 6. a se răzgîndi. 7. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (învechit) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar figurat) a se dezbăta. (Și-a reveni destul de repede și a acționat normal.) 8. (livresc) a incumba. (Îți reveni o datorie de onoare.) 9. a i se cădea, a i se cuveni, (învechit și regional) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi reveni.) 10. a costa, a face, a fi, (rar) a prețui, (învechit și regional) a veni, (învechit) a costisi. (Cît reveni metrul de stofă?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ2, revín, verb IV. intranzitiv 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. • Expresia: A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din limba franceza revenir. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ2, revín, verb IV. intranzitiv 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. • Expresia: A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din limba franceza revenir. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ verb IV. intr. 1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín și revíu, conjuncție -vină. / conform limba franceza revenir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ1, revenesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv 1. A deveni jilav, a se umezi. Cînd văd femeile că ies mugurii la duzi... atunci scot sămînța [de gîndaci] din cenușă, o pun în casă la căldură... și o lasă pînă ce revenește, pînă ce înviază viermii. I. IONESCU, M. 375. 2. A se răcori. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ verb intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. • a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeași stare, a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< limba franceza revenir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ1, persoană 3 revenește, verb IV. (regional) 1. intranzitiv și reflexiv (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. reflexiv (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ1, persoană 3 revenește, verb IV. (regional) 1. intranzitiv și reflexiv (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. reflexiv (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reveni: revení1 (a reveni) (a veni din nou) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele revín, persoana întâi plural: noi revením, imperfect persoana a treia singular: el / ea reveneá; conjunctiv prezent 3 să revínă; imperativ persoana a doua singular: tu revíno Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reveni: !revení2 (a se reveni) (a deveni umed) (regional) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se revenéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se reveneá; conjunctiv prezent 3 să se reveneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reveni: revení (a veni din nou) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele revín, imperfect persoana a treia singular: el / ea reveneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural revínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reveni: revení (a se umezi) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea revenéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea reveneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural reveneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REVENI: REVENÍ verb vezi jilăvi, răci, răcori, umezi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru reveni: reveni verb vezi JILĂVI. RĂCI. RĂCORI. UMEZI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REVENI' REVENDICAȚIÚNEREVENDICATÍVrevendicatórREVENEÁLĂREVENÍREVENÍREREVENÓSREVÉNTREVÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reveni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reveni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A reveni la punctul de plecare. A reveni în poziția inițială. Cînd ai reveni acasă? 4. Unda sonoră reveni la întîlnirea unui obstacol. Boala i-a reveni. Și-a reveni destul de repede și a acționat normal. Îți reveni o datorie de onoare. Dă-mi partea care-mi reveni. Cît reveni metrul de stofă?. Actorul a reveni la rampă. A reveni în poziția inițială. Unda sonoră reveni la întâlnirea unui obstacol. Și-a reveni destul de repede și a acționat normal. Îți reveni o datorie de onoare. Dă-mi partea care-mi reveni. Revení1 a reveni a veni din nou verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele revín, persoana întâi plural: noi revením, imperfect persoana a treia singular: el / ea reveneá; conjunctiv prezent 3 să revínă; imperativ persoana a doua singular: tu revíno. !revení2 a se reveni a deveni umed regional verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se revenéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se reveneá; conjunctiv prezent 3 să se reveneáscă. |
GRAMATICA cuvântului reveni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reveni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reveni poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reveni? Vezi cuvântul reveni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reveni?[ re-ve-ni ] Se pare că cuvântul reveni are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL reveni Inţelegi mai uşor cuvântul reveni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A reveni la viață = a scăpa dintr-o boală sau dintr-o criză mortală; a se însănătoși A-și reveni în fire sau, rar, în sine = a se deștepta, a se trezi după o criză, un leșin etc A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea A-și reveni în fire sau în sine = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea A-și reveni în fire sau în sine = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reveni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A aduce vorba de sau despre ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reveni se conjugă: ei ele reveneáscă
