 | as |
|
| Rezistent [ re-zis-tent ] VEZI SINONIME PENTRU rezistent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rezistent în mai multe dicționareDefinițiile pentru rezistent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REZISTENT: REZISTENT adjectiv 1. dur, solid, tare, tenace, (popular) țeapăn, vîrtos. (Un material rezistent.) 2. puternic, solid, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par rezistent în pămînt.) 3. durabil, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (popular) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (învechit) nestrămutat, țiitor. (Ghete rezistent; o construcție rezistent.) 4. puternic, tare, (popular) pilos. (Om rezistent.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă rezistent.) 6. durabil, persistent, trainic, (livresc) peren. (Efecte rezistent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REZISTENT: REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adjectiv (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. Stofă rezistentă. ♦ (Despre corpuri) Care suportă, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. Staniul este foarte rezistent la acțiunea agenților atmosferici. ♦ (Despre ființe) Care suportă bine o boală, o oboseală etc., care nu se lasă doborît, care se ține tare. Forme diferite ale cuvantului rezistent: rezistent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REZISTENT: REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adjectiv (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din limba franceza résistant, italiana resistente. Forme diferite ale cuvantului rezistent: rezistent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REZISTENT: REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adjectiv (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din limba franceza résistant, italiana resistente. Forme diferite ale cuvantului rezistent: rezistent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REZISTENT, -Ă: REZISTÉNT, -Ă adjectiv Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // substantiv masculin și forme Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [conform limba franceza résistant, italiana resistente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REZISTENT: REZISTÉNT, -Ă I. adjectiv care rezistă; durabil, trainic. • care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). • (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. substantiv masculin forme patriot, membru al Rezistenței. (< limba franceza résistant, italiana resistente) Forme diferite ale cuvantului rezistent: rezistent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REZISTENT: REZISTÉNT rezistenttă (rezistentți, rezistentte) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acțiuni externe. 2) (despre ființe) Care suportă (ușor) vicisitudinile vieții; în stare să treacă peste orice dificultăți. /<fr. résistant, italiana resistente Forme diferite ale cuvantului rezistent: rezistenttă rezistentți rezistentte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rezistent: *rezistént, -ă adjectiv (latina resistens, -éntis, limba franceza résistant). Care rezistă, tare: stejaru are lemn rezistent. fizică Mediu rezistent, mediŭ care se opune mișcăriĭ corpurilor care-l străbat. Forme diferite ale cuvantului rezistent: rezistent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rezistent: rezistént adjectiv masculin, plural rezisténți; forme singular rezisténtă, plural rezisténte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rezistent: rezistént adjectiv masculin, plural rezisténți; forme rezisténtă, plural rezisténte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Rezistent: Rezistent ≠ nerezistent, șubred, irezistent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rezistent: rezistent a. care rezistă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'REZISTENT' REZINÍTrezinólrezístREZISTÁREZISTÉNTREZISTÉNȚĂrezistențiálREZISTÍBILREZISTIBILITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rezistent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rezistent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un material rezistent. A înfipt un par rezistent în pămînt. Ghete rezistent; o construcție rezistent. Om rezistent. O operă rezistent. Efecte rezistent. REZISTÉNT rezistenttă rezistentți, rezistentte 1 despre lucruri Care rezistă; nesupus la acțiuni externe. Om rezistent. O operă rezistent. Efecte rezistent. |
GRAMATICA cuvântului rezistent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rezistent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rezistent poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rezistent? Vezi cuvântul rezistent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rezistent?[ re-zis-tent ] Se pare că cuvântul rezistent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rezistent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Baterie electrică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
