 | as |
|
| Rigoare [ ri-goa-re ] VEZI SINONIME PENTRU rigoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rigoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru rigoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOÁRE, rigori, substantiv feminin Asprime, severitate, strășnicie. Nemulțumiți de rigorile acestui magistrat scrupulos pînă la manie. C. PETRESCU, C. vezi 10. Se mulțumi a aplica în toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. HASDEU, I. vezi 46. • locuțiune adjectiv De rigoare = care este cerut de o împrejurare anumită; de etichetă. Vizită de rigoare. ▭ Organizatorii serbării i-au prezentat, cu discursurile de rigoare, o cunună de argint. SADOVEANU, E. 167. Vorbele mari, de rigoare în astfel de ocazii, gîlgîiau ca niște bășici goale. REBREANU, R. II 85. • Locuţiune adverbiala La rigoare = în caz de extremă necesitate. • Expresia: A suferi rigorile legii = a fi pedepsit conform legii. ♦ (La plural ) Principii severe, rigurozitate. Dacă verb reflexiv:ei să reușești în cariera dumitale de cercetător, urmează numai rigorile științei. BARANGA, I. 195. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOÁRE, rigori, substantiv feminin Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. • locuțiune adjectiv De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. • Locuţiune adverbiala La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La plural ) Principii severe; rigurozitate. – Din limba franceza rigueur, italiana rigore, latina rigor, -ris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOÁRE, rigori, substantiv feminin Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. • locuțiune adjectiv De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. • Locuţiune adverbiala La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La plural ) Principii severe; rigurozitate. – Din limba franceza rigueur, italiana rigore, latina rigor, -ris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOARE s. 1. asprime, constrîngere, intransigență, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (învechit) strășnicire, (figurat) duritate. (rigoare regimului de internat.) 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (învechit) scumpătate. (rigoare științifică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOÁRE rigoareóri forme 1) Caracter riguros; rigurozitate. *Cu toată rigoareoarea cu toată severitatea; riguros. De rigoare obligatoriu în anumite împrejurări. La rigoare la mare nevoie. 2) la plural Principii severe, riguroase. /<fr. rigueur, italiana rigore, latina rigor, rigoareoris Forme diferite ale cuvantului rigoare: rigoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOÁRE substantiv feminin 1. Asprime, severitate, strictețe. ♦ De rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ♦ (La plural ) Principii severe, rigurozitate. 2. Exactitate, precizie. [< latina rigor, conform italiana rigore, limba franceza rigueur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RIGOARE: RIGOÁRE substantiv feminin 1. asprime, severitate, strictețe. • de rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. • (la plural) principii severe, rigurozitate. 2. exactitate, precizie. (< limba franceza rigueur, italiana rigore, latina rigor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rigoare: rigoare forme 1. severitate extremă; 2. asprime, strășnicie: rigorile iernii; 3. formă riguroasă: rigoarea unei demonstrațiuni; la rigoare, la adică vorbind. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rigoare: rigoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rigórii; plural rigóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rigoare: rigoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rigórii; plural rigóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RIGOARE' RIGLÁTRIGLÉTĂriglézrigliRIGOÁRERIGODÓNRIGÓLĂRIGORÍSMRIGORÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rigoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rigoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rigoare regimului de internat. Rigoare științifică. RIGOÁRE rigoareóri forme 1 Caracter riguros; rigurozitate. *Cu toată rigoareoarea cu toată severitatea; riguros. De rigoare obligatoriu în anumite împrejurări. La rigoare la mare nevoie. Rigueur, italiana rigore, latina rigor, rigoareoris. Rigoare științifică. |
GRAMATICA cuvântului rigoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rigoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rigoare poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE rigoare? Vezi cuvântul rigoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rigoare?[ ri-goa-re ] Se pare că cuvântul rigoare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rigoare Inţelegi mai uşor cuvântul rigoare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De rigoare = care este cerut de o împrejurare anumită; de etichetă Locuţiune adverbiala La rigoare = în caz de extremă necesitate A suferi rigorile legii = a fi pedepsit conform legii locuțiune adjectiv De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării Locuţiune adverbiala La rigoare = în caz de extremă necesitate locuțiune adjectiv De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării Locuţiune adverbiala La rigoare = în caz de extremă necesitate ♦ De rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării de rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rigoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: a i se lua sau a-i cădea cuiva o greutate de pe inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rigoare are forma: rigóri
