eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rind


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Rînd [ rînd ]
VEZI SINONIME PENTRU rînd PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului rind în mai multe dicționare

Definițiile pentru rind din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
RÎND
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎND:
RÎND, rînduri, substantiv neutru

1. Șir (drept, aliniat) de lucruri sau de ființe. Se vedeau rîndurile [grîului] încrucișate, dese, ca o țesătură verzuie întinsă peste ogoare. MIHALE, O. 436. [Mihai] pătrunse printre rîndurile deschise. C. PETRESCU, C. vezi 35. Număr etajele după rîndurile ferestrelor luminate. BART, S. M. 39.
       • (În construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a merge», «a se așeza» etc. și precedat de prepoziție «în» sau, regional, fără prepoziție) Stam în fața comisiei, trei candidați în rînd pe cîte un scaun.

I. BOTEZ, ȘC. 82. Ne așezam în două rînduri și deschideam calea. CREANGĂ, A.

10. Numai Petrea nu-i în rînd; El de-o parte stă pe gînd. ALECSANDRI, P. A. 94. Merg cătanele tot rînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 303.
       • Locuţiune adverbiala De-a rîndul (învechit și regional de sau de-a rînd) = a) unul după altul, fără întrerupere, în șir, consecutiv. Gheonoaia, de bucurie, ținu masa trei zile d-a rîndul. ISPIRESCU, L.

5. Îi arată apoi o fîntînă, unde trebuia să se ducă trei zile de-a rîndul. CREANGĂ, P. 95. Bădița... mă întreabă Fostu-i-am verb reflexiv:eodată dragă? Eu răspund dintr-un cuvînt... Că i-am fost trei ani de-a rînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 44; b) de la un capăt la altul, peste tot, pretutindeni. Vezi, de-atunci eu alergai Lumile de-a rîndul. COȘBUC, P. I 260. Comoara nu să găsește cînd ici, cînd colea săpînd, Ci lesne să nemerește cînd iei pămîntul de rînd. PANN, P. vezi II 90. Pe rînd = a) unul după altul, succesiv. Luară pe rînd pe toți cei mai deocheați din toate trei satele. REBREANU, R. I 99. Cerul acum se învălea cu o haină posomorîtă; stelele piereau pe rînd. NEGRUZZI, S. I 57. Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate; Faceți bine și iertați, Că pe rînd toate jucați. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 362. Aud vinul gîlgîind Și mîndruțele-alergînd, Ca să le sărut pe rînd. ALECSANDRI, P. P. 314; b) de la unul la altul. Femeile... umplu paharul și-l poartă pe rînd. COȘBUC, P. I 143. (Pe) rînd, pe rînd (sau rînduri-rînduri) = treptat-treptat, unul după altul. Rînduri-rînduri, spre cîmpie Se perindă nori de plumb. TOPÎRCEANU, P. 212. Au plecat toți... rînd pe rînd ca și la sosire. CARAGIALE, O. III 72. Și se duc pe rînd, pe rînd, Zarea lumii-ntunecînd. EMINESCU, O. I 214. În primul rînd = înainte de toate, mai ales.
       • Expresia: A fi în primele rînduri = a ocupa locul întîi într-un șir; figurat a fi în fruntea unei activități. Comuniștii sînt în primele rînduri ale întrecerii socialiste.
       • Haină (încheiată) la două rînduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a se încheia și unul ca garnitură.
♦ Fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formînd o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit. [Apucă] tocul să continue rîndul început. C. PETRESCU, C. vezi 291. O muscă amețită, întîrziată în iarnă, se plimbă cu neliniște pe rîndurile scrisorii. BASSARABESCU, vezi 33. Scrie două-trei rînduri Și-l ajung niște gînduri. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 120.
       • Rînd alb = interval nescris între două șiruri scrise.
       • Expresia: A citi printre rînduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune direct (într-un text). Am să mai cetesc o dată bucata aceea... dar mai mult printre rînduri. SADOVEANU, E. 109.
♦ Șir de obiecte suprapus altuia. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E. 65. Și io ți-oi așterne Trei rînduri de perne. TEODORESCU, P. P. 644.
♦ (Astăzi rar) Cat. vezi etaj. Pe o uliță răsare o lungă construcție de un singur rînd, destinată în chip vădit dughenelor. CĂLINESCU,

I. C. 64. A găsit o casă mare și frumoasă cu mai multe rînduri. SADOVEANU, B. 76. Casa proprietarului nostru era făcută de zece ani numai. Cu două rînduri, cu un balcon de fier la rîndul întîi. BOLINTINEANU, O. 413.
       • Rîndul de jos = parterul. Rîndul al doilea = etajul întîi.

2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate. O veșnică larmă și certuri aprinse se ridicau între cărăuși pentru rîndul cuvenit. ANGHEL-IOSIF, C. L. 23.
       • Locuţiune adverbiala La rînd = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat. Și multe veacuri la rînd A răbdat țara gemînd, Cu frunțile la pămînt. DEȘLIU, M. 65. N-avea înscrise nici numele, nici adresa... Urma să-i afle pe fiecare, la rînd, după răbojul întipărit în cuget. C. PETRESCU, A. R.

10. Cu rîndul = cu schimbul, alternativ. Stam la masă toți împreună, făcînd mîncare cu rîndul, fiecare dintr-al său, pentru o zi. CREANGĂ, O. A. 83.
       • Expresia: A lua pe cineva la (sau după) rînd = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite. Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148. A ține rîndul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită. A intra la rînd = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora. Și întră la rînd moșneagul cu baba. ȘEZ. III 182. A lăsa (sau a ceda) cuiva rîndul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze. (figurat) Gonise vîntul nopții furtunile cerești, Lăsînd acuma rîndul furtunii omenești. ALECSANDRI, P. A. 144. A fi (sau a veni) rîndul cuiva sau a veni rîndul (pentru ceva) = a sosi momentul pentru a se face un lucru. Venise și rîndul său să le arate ce poate. C. PETRESCU, A. 450. E rîndul domnului să vă judece. DELAVRANCEA, O. II 159. Aștepta de două zile să-i vie rîndul la moară. SLAVICI, O. I 228. La rîndul meu (tău etc.) = atunci cînd este momentul potrivit pentru mine (tine etc.), în urma altora; din partea mea (a ta etc.), în ce mă (sau te) privește. Vezi că nu le-am uitat [cuvintele] și le semăn și eu la rîndul meu și fac dar din darul tău. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. Iar Pandele-i asculta Și la rîndu-i cuvînta... ALECSANDRI, P. P. 136. De rînd = de serviciu, conform ordinii stabilite. Din noaptea acelei zile am intrat de rînd la telefon.

I. BOTEZ, ȘC. 73. Pe cînd era de rînd viteazul nostru să pîndească, ieși balaurul. ISPIRESCU, L. 200. (Regional) A nu-și da rînd = a lucra de zor, a fi neobosit, a se îmbulzi la treabă, la vorbă. Sărea piticu-ntr-un picior, De nu-și da rînd. COȘBUC, P. I 58. Cum s-au văzut, îndată s-au îmbrățișat... și-apoi nu-și mai da rînd unul altuia cu întrebările. SBIERA, P. 52. O tulesc la fugă... și de la o casă la alta nu-și dau rînd cu uratul. ȘEZ. III 179. A nu-și putea da rînd cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva. De bună seamă că... nu-și vor fi putînd da rînd cu dînsele [cu jigăniile]. MARIAN, O. II 311. A da rînd la... = a ține seamă de... Iar tată-său, ca și-altădată, N-a dat acestor vorbe rînd. COȘBUC, P. I 255. Fără (de) rînd = fără chibzuială, fără seamăn. Cîntă cucu pe pămînt, Necăjită-s fără rînd; Cîntă cucu jos pe iarbă, Necăjită-s fără treabă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 220. De ce sînt cu fața slabă?... Eu zic dorului plîngînd C-am iubit fără de rînd. ALECSANDRI, P. P. 300. Sac fără fund e omul fără rînd.

3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel. Un rînd de plăcinte și un rînd de vin

– pînă ce picioarele se muiară și glasurile se înduioșară. SADOVEANU, O. I 302. Nu cumva actele făcute... au verb reflexiv:eun clenci și ne mai scoate datori să plătim încă un rînd de parale Iloveanului? C. PETRESCU, R. DR. 252. Am început a plînge cu zece rînduri de lacrimi. CREANGĂ, A. 27.
♦ Grup de obiecte care formează un tot, o serie, și care se folosesc deodată. Am fost tocmit... cu două rînduri de schimburi pe an. C. PETRESCU, R. DR. 241. C-un rînd de haine o văd mergînd La muncă, La joc și hori același rînd. COȘBUC, P. I 127. Argintarul nu mai putea de bucurie și-i făcu un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 92.
       • Un rînd de case = un corp de case, vezi corp (3). Singure au rămas, mama și fata, cu două rînduri de case, alături de aceea în care stăteau. SADOVEANU, M. 115. Știu că Scarlat are un rînd de case și o moșioară. C. PETRESCU, Î. II 68.
♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Dată, oară. Într-alt rînd am socotit și m-am gîndit că tot pe șoseaua Romanului ar trebui... o fîntînă. SADOVEANU, O. VII 270. În atîtea rînduri Leonida îi împrumutase, la nevoi. VLAHUȚĂ, O. A. 253. Da bine, moșnege, cînd ai venit în cela rînd parcă erai în toată mintea. CREANGĂ, P. 83.
       • (Cu precizări temporale) De rîndul trecut am intrat eu, acum intră tu. ISPIRESCU, L. 372.

4. Grup de persoane (mai rar de obiecte) formînd un tot omogen. O parte din versurile sale au trecut în rîndurile cîntecelor populare. BENIUC, P. 24. În rîndurile dușmane se iscă... o frămîntare grăbită. SADOVEANU, O. VI 47. M-aș prăvăli de pe scaunul Moldovei drept la mănăstirea Putnei, în rîndul strămoșilor. DELAVRANCEA, O. II 54.
       • Expresia: În rînd cu cineva (sau în rîndul cuiva) = în categoria cuiva, alături de cineva; pe aceeași treaptă, la același nivel. Nu mă voi dezlipi de tine pînă ce nu te-oi... vedea om în rîndul oamenilor. ISPIRESCU, L. 287. Ne-a pus în rînd cu ceilalți școlari și ne-a dat de învățat. CREANGĂ, A. 27. Istoria pe drept l-ar pune în rîndul lui Tit. NEGRUZZI, S. I 193.

5. (Învechit) Categorie sau clasă socială; tagmă. Întîmplîndu-se ca Mihai și Pătrașcu să moară fără moștenitori... împăratul să aibă a întări pe domnul ce se va alege prin învoirea obștească a boierilor, staturilor și rîndurilor țării. BĂLCESCU, O. II 192.
       • (Astăzi în locuțiune adjectiv) De rînd = din popor, fără rang; prin extensie lipsit de strălucire, comun, obișnuit, vulgar. Era o biată fată săracă, din oameni de rînd. SADOVEANU, O. VIII 221. M-a privit cu o ură ștearsă, de rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 156. Da, împărate, căci moșneagul ce privești Nu e om de rînd, el este domnul Țării Romînești. EMINESCU, O. I 147. Dacă sînt într-o grădină, pe la flori de rînd nu merg. ALEXANDRESCU, P. 49.

6. Obicei, rînduială, fel (de a fi, de a trăi); rost. Ce rînd e pe acest pămînt de umblă viii cu morții? RETEGANUL, P. IV 68. Atunci Petre ia cuvînt: Așa-i rîndul pe pămînt! ALECSANDRI, P. A. 94. Și la nuntă petrecea în cîntări și veselie, Cum e rîndul la domnie. id. P. P. 108.
       • Expresia: A ști rîndul = a ști rînduiala, a cunoaște: rostul, mersul treburilor. De unde aș putea cumpăra puțină pîne de-aici, eu nu știu rîndul; n-ai face bine să te îngrijești d-ta? RETEGANUL, P. IV 40. Dolca, haita cea bătrînă... știa rîndul la stînă. ALECSANDRI, P. P. 55. (Regional) Cum e rîndul? = cum stau lucrurile? cum e situația? Cum e rîndu la oraș?

– Nu prea bine, Grigoraș. MARIAN, S. 191. A umbla de rîndul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva. Că m-o trimes tatu-tău Să-ți umblu de rîndul tău. ȘEZ. I 109. Corbăcele, dragul meu! Ce mă blestemi așa rău? Că îmblu de rîndul tău. ALECSANDRI, P. P. 141.
♦ (Regional) Fel, soi. Se duse... să-și aducă niște lemne de rîndul meșteșugului său, căci toate lemnele cîte le avusese... i s-au fost sfîrșit. MARIAN, O. II 159. De rîndul gurii (sau al mîncării) = pentru a mînca, pentru a-și potoli foamea. Avea ce-i trebuie de rîndul gurii. RETEGANUL, P. III 63. Sfarmă-Piatră au rămas acasă, să caute de rîndul mîncării. SBIERA, P. 82.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RÎND
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎND:
RÎND s.

1. (învechit și popular) șir, (livresc învechit) linie. (Un rind dintr-un industria textilă)

2. (termen militar) șir, (învechit și regional) stroi. (Un rind de ostași aliniați.)

3. coloană, convoi, lanț, șir, (regional) trîmbă. (Un rind de care.)

4. șir, șirag, (regional) ord, șar, (învechit) rang. (Un rind de plopi.)

5. (învechit) orînduială. (rind într-o succesiune.)

6. tagmă. (A intrat în rind negustorilor.)

7. dată, (regional) vers. (În trei rinduri am fost la el.)

8. serie. (Cloșca scoate un nou rind de pui.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rînd
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rînd:
rînd substantiv verbal CAT. CICLU. DATINĂ. ETAJ. FEL. MENSTRUAȚIE. NIVEL. OBICEI. PERIOD. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RIND'
RINCOCEFÁLRINCOCEFÁLIRINCOFÍLRINCONÉLARÎNDRîndacuRÎNDÁȘRINDEÁRINDELÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rînd
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rînd dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un rînd dintr-un industria textilă 2.
Un rînd de ostași aliniați.
Un rînd de care.
Un rînd de plopi.
Rînd într-o succesiune.
A intrat în rînd negustorilor.
În trei rînduri am fost la el.
Cloșca scoate un nou rînd de pui.

GRAMATICA cuvântului rînd?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rînd.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rînd poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul rînd sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE rînd?
Vezi cuvântul rînd desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rînd?
[ rînd ]
Se pare că cuvântul rînd are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL rînd
Inţelegi mai uşor cuvântul rînd dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala De-a rîndul învechit și regional de sau de-a rînd = a unul după altul, fără întrerupere, în șir, consecutiv
Pe rînd = a unul după altul, succesiv
Pe rînd, pe rînd sau rînduri-rînduri = treptat-treptat, unul după altul
În primul rînd = înainte de toate, mai ales
A fi în primele rînduri = a ocupa locul întîi într-un șir; figurat a fi în fruntea unei activități
Haină încheiată la două rînduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a se încheia și unul ca garnitură
Rînd alb = interval nescris între două șiruri scrise
A citi printre rînduri = a pricepe sau a se strădui să priceapă și ceea ce nu se spune direct într-un text
Rîndul de jos = parterul
Rîndul al doilea = etajul întîi
Locuţiune adverbiala La rînd = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat
Cu rîndul = cu schimbul, alternativ
A lua pe cineva la sau după rînd = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite
A ține rîndul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
A intra la rînd = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora
A lăsa sau a ceda cuiva rîndul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze
A fi sau a veni rîndul cuiva sau a veni rîndul pentru ceva = a sosi momentul pentru a se face un lucru
= atunci cînd este momentul potrivit pentru mine tine etc
De rînd = de serviciu, conform ordinii stabilite
Regional A nu-și da rînd = a lucra de zor, a fi neobosit, a se îmbulzi la treabă, la vorbă
A nu-și putea da rînd cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva
= a ține seamă de
Fără de rînd = fără chibzuială, fără seamăn
Un rînd de case = un corp de case, vezi corp 3
În rînd cu cineva sau în rîndul cuiva = în categoria cuiva, alături de cineva; pe aceeași treaptă, la același nivel
Astăzi în locuțiune adjectiv De rînd = din popor, fără rang; prin extensie lipsit de strălucire, comun, obișnuit, vulgar
A ști rîndul = a ști rînduiala, a cunoaște: rostul, mersul treburilor
Regional Cum e rîndul? = cum stau lucrurile? cum e situația? Cum e rîndu la oraș? – Nu prea bine, Grigoraș
A umbla de rîndul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva
De rîndul gurii sau al mîncării = pentru a mînca, pentru a-și potoli foamea



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: kilowatt-oră?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
piesă transparentă de sticlă folosită pentru descompunerea sau pentru reflecția luminii într-un spectru
ramură a matematicii care studiază rezolvarea numerică a problemelor și evaluarea erorilor ce pot să apară în soluțiile bazate pe metode de calcul aproximativ
unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de o sursă cu puterea de un kilowatt
teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcare a materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte ma
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?