 | as |
|
| Rîs [ rîs ] VEZI SINONIME PENTRU rîs PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ris în mai multe dicționareDefinițiile pentru ris din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎS: RÎS2, (rar) rîsuri, substantiv neutru 1. Acțiunea de a rîde și rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mișcare caracteristică a gurii, însoțită de un sunet specific, nearticulat. Pățania doamnei Lungeanu cu Veta dumneaei a stîrnit un rîs general. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 88. Califul nu și-a mai putut stăpîni rîsul și a rîs cu mare poftă. CARAGIALE, P. 140. • (Urmat de determinări care arată felul, caracteristica) Flăcăul părea tot cel de odinioară, cu glumele-i felurite, cu rîsu-i puternic. SADOVEANU, O. VII 307. Izbucniră într-un rîs gălăgios. REBREANU, R. I 131. Prin rîsuri cu hohote ele răscumpără lungile ore de tăcere. ODOBESCU, S. III 19. • (În construcții hiperbolice) Dănilă... se strica de rîs. CREANGĂ, P. 53. Băieții leșinau de rîs. id. ib. 306. • figurat De la pajiștile cu rîsuri în mii de fețe ale florilor... trebuia Jderul cel mititel să-și ia rămas bun. SADOVEANU, forme J. 86. 2. (Mai ales în expresie, construit cu verbele «a fi», «a se face», «a ajunge», «a rămîne») De rîs (sau de rîsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol. Am auzit c-o să rămînem de rîsul lumii. DUMITRIU, N. 24. Amîndoi se legară cu ață la deget și-și făcură nod la batistă, ferindu-se să spuie aceasta unul celuilalt, de teamă să nu se facă de rîs. BASSARABESCU, vezi 42. Nu, nu verb reflexiv:eau s-ajung de rîsul lumii. DELAVRANCEA, O. II 346. Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul În ochii unui luptător. COȘBUC, P. I 194. Mă tem că m-oi face de rîs. CREANGĂ, P. 195. A face (pe cineva) de rîs (sau de tot rîsul) = a face ca cineva să ajungă de rîsul lumii ( vezi compromite) sau a atrage (printr-o purtare nedemnă) batjocura asupra persoanelor care răspund de tine. Spune cîte-o vorbă de ne face de tot rîsul și ocara. SADOVEANU, O. VIII 223. Se vorbiră... să facă pe fratele lor cel mic de rîs și de ocară. ISPIRESCU, L. 37. A lua (pe cineva) în rîs = a-și bate joc (de cineva). Îl durea la inimă cînd îl luau în rîs. ISPIRESCU, L. 37. A-și face rîs de cineva (sau de ceva) = a-și bate joc de cineva sau de ceva. Își face rîs de țara noastră cea blagoslovită. SADOVEANU, O. VII 135. verb reflexiv:ei să-și facă dracul rîs de mine. CREANGĂ, P. 154. Auzi, să-și facă el rîs de lucrul meu! ALECSANDRI, T. 274. ♦ Sunet în cascade, scos de unele păsări. Eu ascultam în pădure rîsul hulubului sălbatic. SADOVEANU, O. VIII 15. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rîs: 2) rîs n., plural urĭ (latina rîsus, italiana spaniolă pg. riso, pv. limba franceza ris). Acțiunea de a rîde: l-am cunoscut după rîs, se auzeaŭ niște rîsete, – plural urĭ. Batjocură, deriziune: nu tolerez eŭ rîsu lor, rîsurile lor. Lucru prost făcut: asta nu e treabă, ci rîs. A lua în rîs, a-țĭ bate joc, a rîde de. A face de rîs, 1. a batjocuri, 2) a compromite. A ajunge de rîs, a deveni ridicul și compromis. A leșina, a muri, (în Moldova nord a te strica) de rîs, a nu maĭ putea de rîs. Rîs și batjocură, mare batjocură, mare decadență. – Vechĭ ris. vezi rîset, rizílic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎS: RÎS1, rîși, substantiv masculin Animal sălbatic, cu blana roșiatică, asemănător cu pisica sălbatică; trăiește în regiunile muntoase (Felix linx sau Linx vulgaris); linx. Erau mai cu seamă niște piei de rîși... și stăpînul meu le prețăluia una cîte una. SADOVEANU, forme J. 210. ♦ Blana prelucrată a animalului descris mai sus. Că rîșii și jderii Nu poartă numai domnii. SEVASTOS, N. 136. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rîs: rîs (rîsete), substantiv neutru – 1. Acțiunea de a rîde. – 2. Bătaie de joc, zeflemea. – Mr. arîs. latina rῑsus (Pușcariu 1462; REW 7336), conform italiana riso, prov., limba franceza , cat. ris, spaniolă, portugheză riso. plural este un hibrid morfologic, luat de la rîset, substantiv neutru, conform Pușcariu, Lr., 22. – conform rîde. – derivat surîs, substantiv neutru, după limba franceza sourire. Forme diferite ale cuvantului ris: rîsete Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎS: RÎS s. 1. rîset. (Era mare ris și veselie.) 2. batjocură, derîdere, zeflemea, bătaie de joc, (livresc) deriziune, (învechit) batjoc, batjocoritură, (familial) bășcălie. (Îl ia în ris.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rîs: rîs (rấși), substantiv neutru – Linx (Felix lynx). limba slavă (veche) rysĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 314; Conev 56), conform limba sârbă, Hristos, limba slovenă ris, limba cehă rys, poloneză ryš. Forme diferite ale cuvantului ris: rấși Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rîs: 1) rîs m. (vechea slavă limba rusă rysĭ, limba neogreacă risos, germana luchs, despre latina vgr. lýnx). Linx. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎS: RÎS substantiv (zoologie; Lynx lynx) linx. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ris: ris substantiv verbal TESTEA. topografie Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIS: RIS substantiv neutru vezi riz. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RIS: RIS substantiv neutru vezi riz. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ris: ris, vezi rîs 2. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'RIS' RIPSÁTRIPTĂ 1.RIPUÁRrîpurosRISrisárrisbérmăRISCRISCÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ris Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ris dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Era mare ris și veselie. Îl ia în ris. |
GRAMATICA cuvântului ris? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ris. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ris poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rîs? Vezi cuvântul rîs desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rîs?[ rîs ] Se pare că cuvântul rîs are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ris Inţelegi mai uşor cuvântul ris dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMai ales în expresie, construit cu verbele «a fi», «a se face», «a ajunge», «a rămîne» De rîs sau de rîsul lumii = de ocară, de batjocură; ridicol A face pe cineva de rîs sau de tot rîsul = a face ca cineva să ajungă de rîsul lumii vezi compromite sau a atrage printr-o purtare nedemnă batjocura asupra persoanelor care răspund de tine A lua pe cineva în rîs = a-și bate joc de cineva A-și face rîs de cineva sau de ceva = a-și bate joc de cineva sau de ceva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ris |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: gușa-porumbului sau -porumbelului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
