Definiție risipa

Cautăm definiția cuvântului risipa în mai multe dicționare

Definițiile pentru risipa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RISIPĂ:
RISÍPĂ, risipe, substantiv feminin

1. (În opoziție cu economie) Cheltuială fără măsură; irosire. Se aprinde lumînarea lui moș Gheorghe, apoi alta și alta, pînă ce le spune tot el să nu facă risipă, ca să ajungă pînă la Galați. spaniolă POPESCU, M. G. 31. Ia punga și-ntr-o clipă Azvîrle-un pumn de galbeni cu darnica risipă A celui ce pe brazde stă vesel semănînd. COȘBUC, P. II 96.
♦ figurat Belșug, abundență. Prada fusese peste toate așteptările și era acum risipă de toate. CAMIL PETRESCU, O. II 60.

2. (Învechit și arhaizant) Sfărîmare, surpare, distrugere, ruinare, prăbușire. (Cu pronunțare regională) Dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile și vînzările unora și altora, care ținteau la răsipa țării și la peirea mea. NEGRUZZI, S. I 149.
• locuțiune adjectiv În risipă = care se sfărîmă, se dărîmă; în ruină. L-a lovit un corn de clădire în risipă. SADOVEANU, P. M. 126.
♦ (Învechit; la plural în forma risipuri) Ruină, dărîmătură. Îngeri iubitori Într-o noapte fără nori S-or opri din a lor cale Pe risipurile tale. ALECSANDRI, P. II 37. Se mai văd încă urme din risipurile cetății Smeredova. NEGRUZZI, S. I 194.

3. Împrăștiere, răspîndire, fugă în dezordine; risipire. Un lung fior de spaimă pătrunde într-o clipă Prin deasa tătărime ce-i gata de risipă. ALECSANDRI, P. A. 170.
• locuțiune adjectiv și adverb În risipă = în debandadă, în dezordine. Însăși din cer aruncînd puternicul foc al lui Joe, Flota-n risip-a sfărîmat-o. COȘBUC, AE.

12.

– plural și: (2) risipuri.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RISIPĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RISIPĂ:
RISÍPĂ, risipe, substantiv feminin

1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire.
♦ figurat Belșug, prisos, abundență.

2. (învechit și popular) Sfărâmare, distrugere; surpare, prăbușire.
• locuțiune adjectiv În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină.
♦ Împrăștiere, răspândire; risipire.
• locuțiune adjectiv și adverb În risipă = în debandadă, în dezordine.

– Din risipi (derivat regresiv).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RISIPĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RISIPĂ:
RISÍPĂ, risipe, substantiv feminin

1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire.
♦ figurat Belșug, prisos, abundență.

2. (învechit și popular) Sfărâmare, distrugere; surpare, prăbușire.
• locuțiune adjectiv În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină.
♦ Împrăștiere, răspândire; risipire.
• locuțiune adjectiv și adverb În risipă = în debandadă, în dezordine.

– Din risipi (derivat regresiv).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

risipă

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru risipă:
risipă substantiv verbal ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. CĂDERE. DĂRĂPĂNARE. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMARE. DĂRÎMAT. DĂRÎMĂTURĂ. DEVASTARE. DISPERSARE. DISPERSIE. DISTRUGERE. ÎMBELȘUGARE. ÎMPRĂȘTIERE. ÎNDESTULARE. ÎNFRÎNGERE. ÎNVINGERE. NĂRUIRE. NĂRUIT. NĂRUITURĂ. NIMICIRE. PARAGINĂ. PÎRJOLIRE. PRĂBUȘIRE. PRĂBUȘITURĂ. PRĂVĂLIRE. PRISOS. PUSTIIRE. RĂSFIRARE. RĂSPÎNDIRE. RĂZLEȚIRE. RISIPIRE. RUINĂ. SURPARE. SURPAT. SURPĂTURĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

risipă

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru risipă:
risípă (vest) și rîsî́pă (est) forme, plural ĭ și e (din maĭ vechĭu răsipă, despre vechea slavă rasypŭ, jăfuire). Vechĭ. Împrăștiere. Risipire, nimicire. Azĭ. Împrăștiere de lucrurĭ necesare, cheltuĭală nesocotită: risipă de banĭ, de apă. La Al. și limba neogreacă rîsîpurĭ, ruine.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

risipă

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru risipă:
risipă forme

1. plural ruine ici și colea: urme din risipurile cetății NEGR.;

2. risipire: pentru a lui risipă ați răsboit cu mine AL.;

3. cheltueală nesocotită. [slava RASYPŬ, împrăștiere].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RISIPĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPĂ:
RISÍPĂ risipae forme Cheltuire nechibzuită a unor bunuri materiale sau bănești; irosire.
• A face risipa a folosi în mod nechibzuit un bun. În risipa care se ruinează; b) împrăștiat. /v. a risipi
Forme diferite ale cuvantului risipa: risipae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RISIPĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPĂ:
RISIPĂ s.

1. (învechit) istravă, (figurat) jaf. (risipa la mîncare.)

2. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (popular) prăpădire. (O enormă risipa de timp pentru...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RISIPĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RISIPĂ:
RISÍPĂ s.

1. (învechit) istravă, (figurat) jaf. (risipa la mâncare.)

2. vezi irosire.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

risipă

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru risipă:
risípă substantiv feminin, genitiv dativ articulat risípei; plural risípe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

risipă

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru risipă:
risípă substantiv feminin, genitiv dativ articulat risípei; plural risípe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'RISIPA'

Rîșești rî́set rîșínă rîsî́p RISÍPĂ RISIPÉLNIC RISIPÍ RISIPÍRE RISIPÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL risipă

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului risipă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

RISÍPĂ risipăe forme Cheltuire nechibzuită a unor bunuri materiale sau bănești; irosire.

• A face risipă a folosi în mod nechibzuit un bun.

În risipă care se ruinează; b împrăștiat.

Risipă la mîncare.

O enormă risipă de timp pentru.

Risipă la mâncare.

GRAMATICA cuvântului risipă?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului risipă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul risipă poate fi: substantiv, adjectiv, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul risipă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul risipă are forma: risípe