eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rob


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Rob [ rob ]
VEZI SINONIME PENTRU rob PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului rob în mai multe dicționare

Definițiile pentru rob din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ROB
   
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROB:
ROB, ROÁBĂ, robi, roabe, substantiv masculin și forme

1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
♦ Om care muncește din greu.
♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
♦ (popular) Deținut, întemnițat.
♦ figurat Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
♦ (În iudaism și creștinism) Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferință.

2. Om aflat în relații social- politice de subjugare, de aservire.

3. figurat Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

– Din limba slavă (veche) robŭ.
Forme diferite ale cuvantului rob: roÁbĂ

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



ROB
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ROB:
ROB substantiv

1.

– și -u, fam. act.; -ul (Glos; Sd XI 53) și s.

2. Roba b., moț act.

3. Roban (Ard); Robăn/ești s.; -escu; Rob/aia, -easca, -ești, -oaia ss.

4. Roaba forme

5. Rob/e (R Gr); -escu, P. (VT).

6. Robete, Gh., olt. (RA VI 36).

7. Robitu act.

8. Roboe Safta (Tec II), marital.

9. + -cea: Robcea; Robcean, Gl. (17 A V 297).

10. Cu bc < pc: Ropcea (IS 280);

– buc. act. și substantiv pe Șiret (LM);

– T.

11. Din rus raba: a) Raba, Ioan din Botoșani (Sd XX); b) Răbu, Ion olt. (Cras 28); c) Răboiu (Meșt Cr), + -otă: Rabotă (Ștef), sau format din substantiv robotă; tot așa: Roboișa, St. (Met 271).

12. Robu-lui-Dumnezeu, Ion, 1776 Răbaia matronim. vezi și Răbîe.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

ROB
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROB:
ROB (roábă (robi, roábe) m. și forme

1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependență totală de un stăpân; sclav; serv; șerb.
       • Calea (sau Drumul)-robilor constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee.

2) istorie Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. rob la turci.

3) figurat Persoană care muncește din greu.

4) figurat Persoană foarte supusă, care ascultă și execută orbește ordinele cuiva; sclav.
       • robul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios.

5) figurat Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. rob al pasiunii. /<sl. robu

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ROB
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROB:
ROB, ROÁBĂ, robi, roabe, substantiv masculin și forme

1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
♦ Om care muncește din greu.
♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
♦ (popular) Deținut, întemnițat.
♦ figurat Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin.

2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.

3. figurat Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

– Din limba slavă (veche) robŭ.
Forme diferite ale cuvantului rob: roÁbĂ

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



rob
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rob:
rob, roábă substantiv (vechea slavă robŭ, rabŭ, rob, raba, roabă, limba bulgară sîrb. rob, limba rusă rab; ung. rab). Sclav, om redus în stăpînirea absolută a cuĭva fie pin captivitate de războĭ, fie pin vînzare: Esop a fost rob. figurat Om dependent de altu. Om devotat: această mamă e roaba copiilor eĭ, a fi robu datoriiĭ. Drumu robilor, calea lapteluĭ, dunga cea albă care se vede noaptea pe cer. vezi șerb.
Forme diferite ale cuvantului rob: roábă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ROB
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROB:
ROB substantiv aservit, sclav, subjugat, (rar) serv, (învechit) prădat, șerb. (A ajuns un rob.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rob
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rob:
rob substantiv verbal CONDAMNAT. DEȚINUT. OCNAȘ. OSÎNDIT. PUȘCĂRIAȘ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rob
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rob:
rob m.

1. captiv;

2. sclav. [slava ROBŬ, șerb].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ROB
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROB:
ROB s.

1. vezi sclav.

2. captiv. (rob la turci.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

rob
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rob:
rob substantiv masculin, plural robi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rob
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rob:
rob substantiv masculin, plural robi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ROB'
roáoROÁTĂROATA-STÉLELORROÁTEROBRÓBĂROBÁCEROBÁCIrobáci/robáce

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rob
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rob dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • Calea sau Drumul-robilor constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee.
Rob la turci.
       • robul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios.
Rob al pasiunii.
A ajuns un rob.
Rob la turci.

GRAMATICA cuvântului rob?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rob.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rob poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul rob sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul rob are forma: robi
    VEZI PLURALUL pentru rob la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rob?
Vezi cuvântul rob desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rob?
[ rob ]
Se pare că cuvântul rob are o silabă



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rob

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Judecată categorică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; prin extensie fără a face zgomot, tiptil
a se înfuria, a se enerva foarte tare
judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa
numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase, cu flori albastre-violete ori albe cu pete galbene pinguicula vulgaris și alpina
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?