 | as |
|
| Rond [ rond ] VEZI SINONIME PENTRU rond PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rond în mai multe dicționareDefinițiile pentru rond din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROND: ROND, ronduri, substantiv neutru 1. Strat de flori (într-o grădină), de obicei de formă rotundă și ridicat deasupra nivelului terenului din juridic Locuia într-o casă cu globuri de sticlă galbene și roșii, înfipte în rondurile grădinii de la stradă. C. PETRESCU, S. 93. Aleea se lărgea și în fața casei cuprindea un rond mare, în forma unei inimi veșnic aprinsă cu flori roșii. REBREANU, R. I 79. 2. Piațetă rotundă de unde pleacă mai multe artere de circulație, avînd la mijloc o plantație de flori sau un monument. Anișoara trimisese mașina înainte, la rondul doi, și ea venea acum pe alee încet, pe jos. CAMIL PETRESCU, U. N. 94. 3. Inspecție de noapte făcută la un post militar de pază, pentru a controla sentinelele; prin extensie oamenii care fac această inspecție. Întîiul rond îl face locotenentul nostru cel blajin, Velea. SADOVEANU, O. VI 281. Trei camarazi Ieșirăm din tranșee pentru rond. CAMIL PETRESCU, vezi 53. • Expresia: A fi de rond (sau a face rondul) = a fi însărcinat cu inspecția. Jupîne, da deseară știi că ești de rond... CARAGIALE, O. I 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROND: ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, substantiv neutru, (5) ronde, adjectiv 1. substantiv neutru Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din juridic 2. substantiv neutru Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. substantiv neutru Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; prin extensie oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. • Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. • Expresia: A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. substantiv neutru (coregrafie) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (în sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – [plural și: (4, n.) ronde] – Din limba franceza rond, germana Ronde. Forme diferite ale cuvantului rond: rond-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROND: ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, substantiv neutru, (4) ronde, adjectiv 1. substantiv neutru Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din juridic 2. substantiv neutru Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. substantiv neutru Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; prin extensie oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. • Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. • Expresia: A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. substantiv neutru (coregrafie) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din limba franceza rond, germana Ronde. Forme diferite ale cuvantului rond: rond-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ROND: ROND substantiv neutru 1. strat de flori (circular) mai ridicat decât terenul din juridic 2. piațetă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază militare pentru a controla santinelele. • ansamblul celor care fac această inspecție. ♦ ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană. 4. (coregr.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. (< limba franceza rond) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROND: ROND2 substantiv neutru 1. Inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază ale unei unități militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecție. • Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăți în spatele crenelurilor, care permitea mișcarea apărătorilor. 2. (muzică) Rondă. [< limba franceza ronde]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROND: ROND2 ronduri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai înalt decât terenul din juridic 2) Piață mică circulară, de unde pornesc mai multe artere de circulație, având în centru o plantație de flori sau un monument. 3) termen militar rar Inspecție de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garnizoană. 4) Figură în formă de cerc. /<fr. rond, ronde, germana Ronde Forme diferite ale cuvantului rond: ronduri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rond: rond n. 1. figură circulară, cerc: stau în rond sub vântul rece AL.; 2. mișcarea piciorului la dans descriind un semicerc; 3. piață circulară în care converg mai multe strade sau alee; 4. vizită de noapte la diferitele posturi spre a vedea dacă toate sunt în ordine: deseară știi că ești de rond CAR. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rond: rond (rónduri), substantiv neutru – 1. Cerc, rotund. – 2. Strat (rotund) de flori. – 3. Inspecție, pază. – Variante (sensul 2) ront. în franceză rond confundat cu limba franceza ronde. – derivat rondă, substantiv feminin (mantou, palton; adjectiv, [literă] rotundă); rondel., substantiv neutru, din limba franceza rondeau. Forme diferite ale cuvantului rond: rónduri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROND: ROND1 rondă (ronde) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. • Scriere rondă scriere cu litere rotunde și groase. Peniță rondă peniță cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germana Ronde Forme diferite ale cuvantului rond: rondă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROND: ROND1 substantiv neutru 1. Porțiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piață circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< limba franceza rond]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROND: ROND3 substantiv neutru (Coregr.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. [< limba franceza rond (de jambe)]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rond: !rond1 substantiv neutru, plural rónduri/(mișcări ale piciorului) rónde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rond: rond2 adjectiv masculin; forme róndă, plural rónde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rond: rond adjectiv verbal CIRCULAR. ROTUND. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rond: rond substantiv neutru, plural rónduri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROND' RomulusRomuneștiRONRonaRONDRONDÁRONDÁRErondeRONDE-BOSSE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rond Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rond dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ROND2 ronduri n. ROND1 rondă ronde rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. • Scriere rondă scriere cu litere rotunde și groase. Peniță rondă peniță cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. |
GRAMATICA cuvântului rond? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rond. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rond poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rond? Vezi cuvântul rond desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rond?[ rond ] Se pare că cuvântul rond are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rond Inţelegi mai uşor cuvântul rond dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția santinelelor sau a face inspecție în sintagmele Scriere sau literă rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția santinelelor sau a face inspecție În sintagmele Scriere sau literă rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde ♦ ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăți în spatele crenelurilor, care permitea mișcarea apărătorilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rond |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Indicator de pantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rond are forma: rónduri/(mișcăr
