 | as |
|
| Rostogolire [ ros-to-go-li-re ] VEZI SINONIME PENTRU rostogolire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rostogolire în mai multe dicționareDefinițiile pentru rostogolire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROSTOGOLIRE: ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei. 1. Cădere, înaintare, învîrtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși. Peste liniștea aceasta năvăli un zgomot strein, dușmănos. Întîi învălmășit, nelămurit, ca o rostogolire de bolovăniș. vezi limba română iulie 1953, 130. Tunetul părea dintr-o dată o rostogolire a munților în juru-ne. SADOVEANU, O. VIII 243. Sub bolta cerului cîntecul lui părea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei căldări de aramă. DAN, U. 52. • figurat Rostogolire de întîmplări ciudate, ca în visuri. BASSARABESCU, substantiv neutru 67. 2. Mișcarea continuă făcută de valurile unei ape sau de norii care alunecă pe cer. Apele [erau] de un verde cenușiu, cu rostogoliri încete și mari. DUMITRIU, P. forme 5. Oltul trece, păstrîndu-și aceeași îngîndurată rostogolire a undelor. BOGZA, C. O. 200. ♦ Ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc. Rostogoliri de nouri veneau din urmă. SADOVEANU, M. 182. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ROSTOGOLIRE: ROSTOGOLÍRE substantiv feminin (fizică) Mișcare a unui corp aflat în contact cu un alt corp, efectuată în așa fel încât viteza relativă dintre punctele de contact ale celor două corpuri să fie mereu nulă. Pot efectua o rostogolire numai corpurile a căror suprafață este convexă (ex. sfera) sau riglată (ex. cilindrul, conul). În cazul r., frecarea este mult mai mică decât în cazul alunecării, fapt care a stat la baza unor importante invenții tehnice (ex. roata, rulmentul etc.). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROSTOGOLIRE: ROSTOGOLIRE s. 1. tăvălire. (rostogolire lor în iarbă.) 2. prăbușire, prăvălire, (rar) rostogolit. (rostogolire cuiva în prăpastie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROSTOGOLIRE: ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – vezi rostogoli. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROSTOGOLIRE: ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – vezi rostogoli. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rostogolire: rostogolíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rostogolírii; plural rostogolíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rostogolire: rostogolíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rostogolírii; plural rostogolíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ROSTOGOLIRE' rostofólROSTOGÓLrostogoléscROSTOGOLÍROSTOGOLÍREROSTOGOLÍTROSTOGOLITÓRrostopálăROSTOPÁLNIȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ROSTOGOLIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rostogolire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rostogolire lor în iarbă. Rostogolire cuiva în prăpastie. |
GRAMATICA cuvântului ROSTOGOLIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rostogolire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ROSTOGOLIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rostogolire? Vezi cuvântul rostogolire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rostogolire?[ ros-to-go-li-re ] Se pare că cuvântul rostogolire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ROSTOGOLIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca gândul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rostogolire are forma: rostogolíri
