eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ruga


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ruga [ ru-ga ]
VEZI SINONIME PENTRU ruga PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului ruga în mai multe dicționare

Definițiile pentru ruga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ruga
Verbul: a ruga (forma la infinitiv)
A ruga conjugat la timpul prezent:
  • eu rog
  • tu rogi
  • el ea roagă
  • noi rugăm
  • voi rugați
  • ei ele roagă
VEZI VERBUL a ruga CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












RUGA
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUGA:
RUGÁ, rog, verb

I.

1. tranzitiv A se adresa cuiva cerîndu-i stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu. vezi implora. Te rog să-mi dai bani de cheltuială. CREANGĂ, P. 184. Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta. EMINESCU, O. I 149. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat. ALECSANDRI, T. I 90. Da te rog să nu porți flori, Nici să mi te-mpodobești, Nici la joc să nu pornești. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 149.
       • Expresia: (Rar) A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu dumnezeu) = a cere foarte insistent (ceva de la cineva). Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amănuntul și o roagă de toți dumnezeii ca să-i deie ajutor. CREANGĂ, P. 271. Hei, Aniță crîșmăriță, Eu te rog cu dumnezeu, Nu-i spune unde șed eu. ȘEZ. IV

8. Te rog sau rogu-te, formulă de politețe cu care te adresezi cuiva cînd îi ceri un serviciu; fii bun, fii amabil. Spune-mi, te rog, cît este ceasul. ▭ Lasă-mă, rogu-te, să mă duc. ISPIRESCU, L.

14. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). Cîte flori de pe departe, Toate-mi roagă mie moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 189.
       • (Învechit și regional; obiectul rugăminții e introdus prin prepoziție «de») A rugat-o de conac preste noapte. RETEGANUL, P. IV 40.
       • reflexiv Pe la porți domnești n-am fost milog. N-am știut și nu pot să mă rog. BENIUC, vezi

10. De două zile tot verb reflexiv:eau să mă rog la mata și mă ținea așa, un fel de rușine. C. PETRESCU, R. DR. 80. Și-n genunchi îngenuncheai Și de maica mă rugai. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 187.
       • (Învechit și regional; obiectul rugăminții e introdus prin prepoziție «de») Încearcă să se roage de iertare. RETEGANUL, P. III 30.
♦ A adresa o invitație, a pofti. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. Ne roagă să nu bem îndată, fiind încă prea înfierbîntați. ALECSANDRI, O. P. 350.

2. reflexiv (În practicile religioase; numele persoanei invocate este în dativ sau, mai rar, introdus prin prepoziție «de» sau «la») A face o rugăciune, a invoca divinitatea. Din cînd în cînd mă gîndeam și la dumnezeu, mă rugam, așa cum fac soldații pe front. SAHIA, N. 79. Se ruga lui dumnezeu cu credință. ISPIRESCU, L. 28. M-oi ruga la Precista. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 60.
       • (Scopul rugăciunii este introdus prin prepoziție «pentru») Puneam cărțile în ghiozdan, ne rugam pentru «minte, învățătură și sănătate, părinți și profesori», ș-o tuleam la poarcă, la arșice și la zmeu. DELAVRANCEA, H. TUD. 43.
       • tranzitiv (Complementul indică persoana invocată) În suflet ei rugau pe dumnezeu. ISPIRESCU, L. 25.

3. reflexiv A cere voie, îngăduință cuiva (să facă ceva). Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
       • Expresia: Mă rog, formulă întrebuințată mai mult sub forma unei propoziții incidentale, fără legătură directă cu restul frazei. Mă rog, vorbește din carte, n-ai ce-i face! CARAGIALE, S.

8. Alții cărau, alții durau cirezi,

– mă rog, claca dracului era. CREANGĂ, P. 158. Da cine-i, mă rog, turcul ist călare? ALECSANDRI, T. 342.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RUGĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RÚGĂ, rugi, substantiv feminin

1. Rugăminte, implorare. Vin cu rugă în cuvinte și cu lacrămi în priviri Să mă ierți că voiei tale am ieșit cu-mpotriviri. EFTIMIU, Î. 21. Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... Să fie numai o părere oare? Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă. IOSIF, P. 19. Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă. EMINESCU, O. I 80.

2. Rugăciune. Ruga mea e fără cuvinte Și cîntul, doamne, mi-e fără glas. ARGHEZI, vezi 48. Erau ocări în larma lunaticei orhestre Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon. TOPÎRCEANU, B. 38. Te rog soție iubită, fă o rugă umilită pentru suflețelul meu. MARIAN, Î. 21. Precum se urcă tămîia-n sus, Nalță-se ruga-mi pînă la tine. HELIADE, O. I 110.

3. (Transilvania) Cruce sau troiță ridicată la marginea satului. Lîngă Rîpița este o rugă, lîngă rugă este o fîntînă. SLAVICI, O. I 68.

4. (Transilvania) Serbarea patronului unei biserici sau mănăstiri; prin extensie tîrg care are loc cu acest prilej.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ruga
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ruga:
rugá (róg, rugát), verb –

1. A implora. –

2. A cere, a solicita. –

3. A invita.

– Mr., megl., istr. rog. latina rǒgāre (Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), conform italiana rogare, prov., cat., spaniolă, portugheză rogar, vezi limba franceza rover.

– derivat rugă, substantiv feminin (rugăciune, implorare; petiție, cerere; Transilvania, Olt., hram; Moldova, Transilvania, cruce, troiță); rugăciune (megl. rugăciuni), substantiv feminin (închinare, rugă), probabil direct din latina rǒgātiōnem (Pușcariu 1479; REW 7362), conform prov. roazó, limba franceza rovaison, portugheză pogações; rugăminte (megl. rugămînt), substantiv neutru (rugă, cerere), probabil plural n. de la rugămînt, interpretat ca sing. forme, conform încălțăminte (după Pușcariu 1480, direct din latina rǒgāmentum); rugător, adjectiv (care cere).

– Din limba română provine dialectul săsesc rugan, verb
Forme diferite ale cuvantului ruga: rugaróg rugát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

rugă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rugă:
rúgă forme, plural ĭ (despre rog, a ruga). Rugăcĭune către Dumnezeŭ. Rugăminte: mĭ-a fost ruga în zadar. Vest. Icoană saŭ cruce (troiță) pusă pe la răspîntiĭ p. închinare. Transilvania Hram, sărbătoarea hramuluĭ. Banat Meh. Hațeg. (rTP. 1, 105; BSG. 1937, 59). Nedeĭe, mic bîlcĭ și horă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



RUGĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RUGĂ s.

1. rugăciune, rugăminte, (popular) rugare, (învechit) regea, regealîc. (verb reflexiv:ea să-i facă o ruga.)

2. (termen bisericesc) închinare, închinăciune, rugăciune, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ruga.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RUGA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGA:
RUGA verb

1. (învechit) a cerca. (L-a ruga să-i facă un serviciu.)

2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl ruga să intre.)

3. (termen bisericesc) a se închina, (regional) a (se) sineca. (Toată ziua se ruga.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RUGĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RÚGĂ, rugi, substantiv feminin

1. Rugăminte, implorare.

2. Rugăciune.

3. (regional) Cruce, troiță.

– vezi ruga.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RUGĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RÚGĂ, rugi, substantiv feminin

1. Rugăminte, implorare.

2. Rugăciune.

3. (regional) Cruce, troiță.

– vezi ruga.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RUGĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RÚGĂ rugai forme

1) vezi RUGĂMINTE.

2) vezi RUGĂCIUNE. /v. a ruga
Forme diferite ale cuvantului ruga: rugai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ruga
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ruga:
rugá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rog, persoana a treia singular: el / ea și plural roágă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

RUGĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RÚGĂ s.

1. vezi rugăminte.

2. vezi rugăciune.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

RUGĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUGĂ:
RÚGĂ substantiv verbal cruce, denie, hram, troiță.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

rugă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rugă:
rúgă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rúgii; plural rugi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rugă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rugă:
rugă substantiv verbal CRUCE. DENIE. HRAM. TROIȚĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rugă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rugă:
rúgă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rúgii; plural rugi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ruga
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ruga:
rugá (a ruga) verb, indicativ prezent 3 roágă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RUGA'
RUFUȘOÁRĂRUGrug-de-múnterug-domnéscRÚGĂRUGĂCIUNÁRRUGĂCIÚNERUGĂMÍNTErugár

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ruga
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ruga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Verb reflexiv:ea să-i facă o ruga.
Mergea zilnic la ruga.
L-a ruga să-i facă un serviciu.
Îl ruga să intre.
Toată ziua se ruga.
L-a ruga să-i facă un serviciu.
Îl ruga să intre.
Toată ziua se ruga.
RÚGĂ rugai forme 1 vezi RUGĂMINTE.
Rugá a ruga verb, indicativ prezent 3 roágă.

GRAMATICA cuvântului ruga?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ruga.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ruga poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

CUM DESPART ÎN SILABE ruga?
Vezi cuvântul ruga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ruga?
[ ru-ga ]
Se pare că cuvântul ruga are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ruga
Inţelegi mai uşor cuvântul ruga dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Rar A ruga pe cineva de toți dumnezeii sau cu dumnezeu = a cere foarte insistent ceva de la cineva
A-și ruga moartea = a-și dori moartea
A-i ruga cuiva moartea = a dori moartea cuiva



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ruga

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Inducție electrostatică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
a a fi însuflețit, volubil, avântat; b despre sportivi, artiști etc
separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență1 2
cu talia subțire; zvelt
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?