 | as |
|
| Ruta [ ru-ta ] VEZI SINONIME PENTRU ruta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ruta în mai multe dicționareDefinițiile pentru ruta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul dendrofloricol dă următoarea definitie pentru RUTA: RUTA L., RUTĂ, VIRNANȚ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene pînă în estul Siberiei, cca 58 specii, erbacee, perene sau arbuști. Frunze glanduloase, aromatice, simple sau penat-sectate. Flori galbene sau verzi, caliciul persistent eu 4-5 sepale, corolă cu 4-5 petale concave, cu marginea curbată, 8-10 stamine. Fruct, capsulă sferică, semințe numeroase. Definiție sursă: Dicționar dendrofloricol |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rută: rútă (rúte), substantiv feminin – Virnanț (Ruta graveolens). latina ruta, cultism din secolul XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil limba slavă (veche) (conform Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau în limba maghiara (Gáldi, Dict., 155). – derivat rutișor, substantiv masculin (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum). Forme diferite ale cuvantului ruta: rúte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rută: rútă forme, plural e (latina rûta, italiana ruta, limba franceza rue; germana raute, poloneză limba rusă rut. ruta. Neol. din secolul 17). O plantă originară din sudu Eŭropeĭ și cultivată și pe la noĭ (ruta gravéolens). Se culege în timpu înfloririĭ p. proprietățile eĭ emenagogice ș. a. – În Transilvania virnanț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ2 rutae forme Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. /<lat. ruta Forme diferite ale cuvantului ruta: rutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ1 rutae forme Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu. /<fr. route, germana Rutte Forme diferite ale cuvantului ruta: rutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ2, rúte, substantiv feminin (botanică) Ruta graveolens. (din latina ruta, împrumut cultural din secolul al XVII-lea; nu este un cuvânt tradițional și, prob., nici limba slavă (veche) sau limba maghiară) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RUTĂ substantiv (plantă) < latina ruta. 1. Rutea (17 B III 289); – N. (16 B I 85); – țig. (16 B I 43). 2. Rutaș boier, 1437 (Ț-Rom 177; AO XVII 289). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ1, rute, substantiv feminin Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicație între două localități; traseu. – Din limba franceza route. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ1, rute, substantiv feminin Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicație între două localități; traseu. – Din limba franceza route. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RUTĂ substantiv drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (învechit, prin Moldova) șleau. (ruta urmată de un vehicul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ1, rute, substantiv feminin Cale parcursă de un vehicul spre a merge dintr-un loc în altul; drum, traseu. Rută terestră. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rută: rută forme plantă medicinală cu florile galbene, cultivată și prin părțile noastre (Ruta graveolens). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ substantiv (botanică) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor galben. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RUTĂ substantiv (botanică) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor-galben. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ substantiv feminin drum urmat de un vehicul; traseu. • direcție. (< limba franceza route) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ substantiv feminin Drum, traseu. ♦ Via, direcție. [< limba franceza route]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ2, rute, substantiv feminin (botanică) Virnanț. – Din latina ruta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ2, rute, substantiv feminin (botanică) Virnanț. – Din latina ruta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru ruță!: rúță! interjecție (regional) strigăt, chemare a rațelor. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rută: rútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rútei; plural rúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rută: rútă (drum, plantă) substantiv feminin, plural rúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUTĂ: RÚTĂ2, rute, substantiv feminin (botanică) Virnanț. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUTA' RUȘULÍȚĂrusumátrușúneRUTRÚTĂRUTĂ-SĂLBÁTICĂrutacéeruteáRUTEÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RUTĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rută dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÚTĂ2 rutĂe forme Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. RÚTĂ1 rutĂe forme Cale prestabilită care urmează să fie parcursă de o persoană sau de un vehicul; drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu. RutĂ urmată de un vehicul. RutĂ urmată de un vehicul. |
GRAMATICA cuvântului RUTĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rută. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RUTĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ruta? Vezi cuvântul ruta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ruta?[ ru-ta ] Se pare că cuvântul ruta are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RUTĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Beție albă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rută are forma: rúte
