 | as |
|
| Rutină [ ru-ti-nă ] VEZI SINONIME PENTRU rutină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rutina în mai multe dicționareDefinițiile pentru rutina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rutina (forma la infinitiv) A rutina conjugat la timpul prezent:
|
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ1 substantiv feminin 1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată. • (deprindere) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. 2. (informatică) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită. (< limba franceza , limba engleză routine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ2 (< limba franceza ) substantiv feminin (farmacie) Substanță chimică naturală, care face parte din grupa flavonelor (vitamina P). Se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, din care se și extrage (hrișcă, diferite specii de Forsythia etc.). Rutina mărește rezistența capilarelor, diminuează permeabilitatea celulară, fiind utilizată pentru aceste calități în tratamentul diatezelor hemoragice, în hipertensiunea arterială, ca diuretic etc. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ1 substantiv feminin Capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (deprindere) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului. – Din limba franceza routine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ1 substantiv feminin Capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (deprindere) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului. – Din limba franceza routine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ1 substantiv feminin 1. Obicei, operație repetată zilnic sau periodic. ♦ Operație efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în același fel. ♦ (depreciativ) Respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. vezi manierism. [< limba franceza routine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ substantiv feminin Capacitate cîștigată printr-o practică îndelungată (uneori fără cunoașterea principiilor și a regulilor generale); (depreciativ) respectare prea servilă a unui șablon de lucru, lipsă de suplețe pentru deprinderi noi; anchiloză. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rutină: *rutínă forme, plural e (în franceză routine, despre route, drum). Îndemănare cîștigată pin practică: a avea rutina afacerilor. Deprindere oarbă de a proceda tot-de-a-una cum aĭ apucat: rutina e vătămătoare progresuluĭ. vezi pareatcă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ1 rutinae forme 1) deprindere Obișnuință de a gândi și a acționa în mod mecanic. 2) rar Abilitate obținută printr-o practică îndelungată. [G.-D. rutinei] /<fr. routine Forme diferite ale cuvantului rutina: rutinae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rutină: rutină forme 1. capacitate dobândită prin o deprindere îndelungată; 2. deprindere oarbă de a face ceva totdeauna în acelaș chip: rutina e vătămătoare progresului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ2 substantiv feminin Substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din limba franceza rutine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ2 substantiv feminin Substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină. – Din limba franceza rutine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ2 forme Substanță chimică extrasă din florile, frunzele și tulpina unor plante, întrebuințată în medicină. /<fr. routine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTINA: RUTINÁ verb I. trecut (Rar) A învăța prin rutină. ♦ reflexiv A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< limba franceza routiner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ2 substantiv feminin Substanță chimică de origine vegetală, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. [< limba franceza rutine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTÍNĂ2 substantiv feminin substanță chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< limba franceza rutine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUTINA: RUTINÁ verb I. trecut a crea anumite deprinderi. II. reflexiv a căpăta rutină. (< limba franceza routiner) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUTINĂ: RUTINĂ substantiv experiență, practică, (învechit) ispită, ispitire. (Cunoaște ceva din rutina.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rutină: rutínă (obișnuință, substanță chimică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat rutínei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUTINA: RUTINÁ, rutinez, verb I. reflexiv A căpăta rutină. – Din limba franceza routiner. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUTINA: RUTINÁ, rutinez, verb I. reflexiv A căpăta rutină. – Din limba franceza routiner. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rutina: rutiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rutinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural rutineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rutină: rutínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rutínei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUTINA' RUTIERÍSTRUTÍLrutilántrutilísmRUTINÁRUTINÁRRUTINÁTRUTINIÉRrutinísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RUTINĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rutină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RUTÍNĂ1 rutinĂe forme 1 deprindere Obișnuință de a gândi și a acționa în mod mecanic. Cunoaște ceva din rutinĂ. |
GRAMATICA cuvântului RUTINĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rutină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RUTINĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rutină? Vezi cuvântul rutină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rutină?[ ru-ti-nă ] Se pare că cuvântul rutină are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RUTINĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Data viitoare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rutina se conjugă: ei ele rutineáză
