 | as |
|
| Săbiuţă [ să-bi-u-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU săbiuţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sabiuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru sabiuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIUȚĂ s. 1. săbioară, (regional) săbiușcă. (Sabie mică sau sabiuta.) 2. (botanică; Gladiolus imbricatus) (regional) cocardău, cocoșică, rogoz, săbioară, săgeată, săgețea, secerele (la plural), spatarează, crin-vînăt, (Transilvania) coasă, (Banat) seceruie, (Banat și Transilvania) spetează. 3. (ihtiologie; Pelecus cultratus) sabie, sabiță, săbioară, (regional) bîrcie, săbicioară, săbiiță. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, substantiv feminin 1. Săbioară (1). 2. Plantă erbacee, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie, cu florile purpurii; crește prin păduri și fînețe (Gladiolus imbricatus); săbioară. Barbarii, spre a-și scădea volumul splinei... aspiră pe gură fum de săbiuță. ODOBESCU, S. II 293. Iată mintă, săbiuță. NEGRUZZI, S. I 97. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIÚȚĂ (< sabie) substantiv feminin 1. Săbiuță (1). 2. Sansevieria. 3. Plantă erbacee cu bulb, din familia iridaceelor, înaltă de 30-80 cm, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii dispuse în racem (Gladiolus imbricatus). 4. (ihtiologie) Sabiță. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, substantiv feminin 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [ pronunție: -bi-u-] – Sabie + sufix -uță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, substantiv feminin 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [ pronunție: -bi-u-] – Sabie + sufix -uță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIÚȚĂ sabiutae forme (diminutiv de la sabie) Plantă erbacee decorativă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile viu colorate, mari, dispuse în șir unilateral spre vârful tulpinii; gladiolă. [ silabe -bi-u-] /sabie + sufix sabiutauță Forme diferite ale cuvantului sabiuta: sabiutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru săbiuță: săbiuță forme 1. sabie scurtă; 2. plantă cu flori frumoase și cu frunze lungi în formă de sabie (Gladiolus imbricatus). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru săbiuță: săbiúță substantiv feminin (silabe -bi-u-), genitiv dativ articulat săbiúței; plural săbiúțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru săbiuță: săbiúță (-bi-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat săbiúței; plural săbiúțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂBIUȚĂ: SĂBIÚȚĂ substantiv verbal cioc-întors, gladiolă, năvodar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru săbiuță: săbiuță substantiv verbal CIOC-ÎNTORS. GLADIOLĂ. NĂVODAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SABIUTA' săbișeánsăbișeáncăSÁBIȚĂSĂBIÚȘCĂSĂBIÚȚĂsabkhaSABLÁSABLÁJSABLÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL săbiuță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului săbiuță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sabie mică sau săbiuță. Sabie mică sau săbiuță. SĂBIÚȚĂ săbiuțăe forme diminutiv de la sabie Plantă erbacee decorativă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile viu colorate, mari, dispuse în șir unilateral spre vârful tulpinii; gladiolă. [ silabe -bi-u-] /sabie + sufix săbiuțăuță. |
GRAMATICA cuvântului săbiuță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului săbiuță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul săbiuță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE săbiuţă? Vezi cuvântul săbiuţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul săbiuţă?[ să-bi-u-ţă ] Se pare că cuvântul săbiuţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL săbiuță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma produs zaharos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul săbiuță are forma: săbiúțe
