eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sagetator


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Săgetător [ să-ge-tă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU săgetător PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului sagetator în mai multe dicționare

Definițiile pentru sagetator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
SĂGETĂTÓR
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTÓR:
SĂGETĂTÓR2, -OÁRE, săgetători, -oare, adjectiv

1. (Rar) Care trimite săgeți, care săgetează; (mai ales figurat) pătrunzător, scrutător, tăios. Ce-i cu ăsta? întrebă el... aruncînd spre Furtună o privire scurtă, săgetătoare. MIRONESCU, S. A. 26. Ochii cei vătămători Și de foc săgetători. ALECSANDRI, P. P.

10.
♦ (Substantivat, în superstiții) Duh necurat, ființă imaginară care provoacă boala numită săgetătură. Unde vă duceți voi... săgetători și săgetătoare? ȘEZ. IV 19.
♦ figurat Strălucitor, scînteietor. Oala... era plină, plină de aur!... Peste o sută, peste două sute de ochi săgetători. GALACTION, O. I 149.

2. (Despre zbor, mers etc.) Cu mișcări repezi (și în linie dreaptă); iute ca săgeata. Săgetătorul zbor de rîndunică. CAZIMIR, L. U.

8.
Forme diferite ale cuvantului sagetator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SĂGETĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTÓR:
SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adjectiv, substantiv masculin

I. Adj.

1. Care săgetează, care trimite săgeți.
♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură.
♦ figurat (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios.
♦ figurat (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător.

2. figurat (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă).

II. S. m.

1. Arcaș.

2. N. pr. articulat Numele popular al unei constelații.
♦ Al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul.

– Săgeta + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului sagetator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂGETĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTÓR:
SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adjectiv, substantiv masculin

I. Adj.

1. Care săgetează, care trimite săgeți.
♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură.
♦ figurat (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios.
♦ figurat (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător.

2. figurat (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă).

II. S. m.

1. Arcaș.

2. (articulat) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul.

– Săgeta + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului sagetator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SĂGETĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTÓR:
SĂGETĂTÓR1, săgetători, substantiv masculin

1. Arcaș, săgetar. Se vede că acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246.

2. Al nouălea semn al zodiacului, reprezentînd un om sau un centaur care trage cu arcul. În tavan zodiacul a fost zugrăvit de un meșter stîngaci, după un almanah oarecare; gemenii și cumpăna, racul și săgetătorul. C. PETRESCU, C. vezi 258.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SĂGETĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTÓR:
SĂGETĂTÓR2 sagetatori m.

1) Persoană care trage cu arcul; arcaș.

2) la sing. articulat popular Constelație din emisfera australă; arcașul.
       • Zodia sagetatorului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /a săgeta + sufix sagetatortor
Forme diferite ale cuvantului sagetator: sagetatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SĂGETĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTOR:
SĂGETĂTOR s.

1. arcaș, (învechit și popular) săgetar, (învechit) săgetaș. (sagetator din armata lui Ștefan cel Mare.)

2. (astronomie; articulat) arcașul (articulat). (sagetator este numele unei constelații.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SĂGETĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂGETĂTÓR:
SĂGETĂTÓR1 sagetatoroáre (sagetatoróri, sagetatoroáre)

1) Care săgetează.

2) figurat (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. /a săgeta + sufix sagetatortor
Forme diferite ale cuvantului sagetator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

săgetător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru săgetător:
săgetător m.

1. arcaș;

2. al noulea semn al zodiacului, reprezentat sub forma unui centaur care trage cu arcul.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

săgetător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru săgetător:
!săgetătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural săgetătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural săgetătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

săgetător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru săgetător:
săgetătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural săgetătóri; forme singular și plural săgetătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SAGETATOR'
săgetărícăSĂGETÁȘSĂGETÁTsăgetățícăSĂGETĂTÓRSăgetătórulSĂGETĂTÚRĂSĂGEȚEÁsăgețél

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL săgetător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului săgetător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SĂGETĂTÓR2 săgetători m.
       • Zodia săgetătorului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului.
/a săgeta + sufix săgetătortor.
Săgetător din armata lui Ștefan cel Mare.
Săgetător este numele unei constelații.
SĂGETĂTÓR1 săgetătoroáre săgetătoróri, săgetătoroáre 1 Care săgetează.
/a săgeta + sufix săgetătortor.
Săgetătorul este numele unei constelații.

GRAMATICA cuvântului săgetător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului săgetător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul săgetător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul săgetător sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul săgetător are forma: săgetătóri
    VEZI PLURALUL pentru săgetător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE săgetător?
Vezi cuvântul săgetător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul săgetător?
[ să-ge-tă-tor ]
Se pare că cuvântul săgetător are patru silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL săgetător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: cloșca-cu-pui?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale
derivat aminat al acidului benzoic; vitamina h
numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa, păstorul-cu-oile
fără întârziere; fără șovăire
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?