eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție salbatic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Sălbatic [ săl-ba-tic ]
VEZI SINONIME PENTRU sălbatic PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului salbatic în mai multe dicționare

Definițiile pentru salbatic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
SĂLBATIC
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂLBATIC:
SĂLBÁTIC1, -Ă, sălbatici, -e, adjectiv (Și în forma sălbatec)

1. (Despre animale, în opoziție cu domestic) Care nu este domesticit, îmblînzit, supus omului; prin extensie greu de stăpînit, aprig, aprins, nedomolit. Să mă duc pe-un cal sălbatec, să mă duc fără să știu. EFTIMIU, Î. 27. Sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. ALECSANDRI, P. A. 124.
♦ (Despre plante) Care a crescut de la sine, necultivat, neîngrijit, nealtoit. Ea are flori de crîng la sîn Și-n păr un trandafir sălbatic. COȘBUC, P. I 181.

2. (Despre pămînt, locuri etc.) În care nu a intervenit prezența și mîna omului, necultivat, nelucrat, nelocuit, neamenajat; pustiu. Asculta cu luare aminte isprăvile de vînătoare, rătăcirile prin locuri sălbatice și neumblate. SADOVEANU, O. I 272. Pîraiele... sălbatice cîntă neîncetat lauda ta. RUSSO, O. 23.

3. (Despre oameni) Din prima perioadă de dezvoltare a societății omenești, prin extensie care se comportă ca un om necivilizat, primitiv. Din turnul acesta sălbaticii noștri strămoși cercetau zarea. SADOVEANU, O. VII 179. Îi socotea sălbateci și răi. REBREANU, R. I 169.
♦ Care arată sălbăticie, primitivism; de sălbatic, ca la sălbatici. Cu cît oastea tăcută se apropia, cu atît gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatec amețitor. REBREANU, R. II 250. Ea cîntă-un viers sălbatec din Dacia transalpină. ALECSANDRI, T. II 204.
       • figurat Sînt ciudate și pline de o sălbatică frumusețe nopțile de toamnă din jurul munților Perșani. BOGZA, C. O. 248. Îmi umpleau tot trupul pînă în cele din urmă fibre cu simțirea sălbatică a bucuriei de viață. SADOVEANU, O. V 103.
♦ figurat Înfricoșător, înfiorător. Vîntul plîngea afară cu modulații sălbatice. SADOVEANU, O. I 435. Mereu crește zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, spărgîndu-se într-un muget sălbatic. BART, S. M.

14.
♦ figurat Vijelios, repede. Jocul urmează tăcut, din ce în ce parcă mai sălbatic. REBREANU, I

12. Ieși-vor din negru pămînt, În zale de-argint cavalerii... Și roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154.
♦ Retras de lume, nesociabil, singuratic.

4. Neomenos, crud, barbar, lipsit de umanitate, animalic; Un chef sălbatic se încinse. SADOVEANU, O. I 166. Acum ar fi verb reflexiv:ut o biruință sălbatecă, numai ca să-i îngenunche pe toți. C. PETRESCU, C. vezi 122. Focul!... Focul! răcni un glas cu o bucurie sălbatecă. REBREANU, R. II 205.
       • (Adverbial) Ne-au furat caii!

– Cum? urlă sălbatic vatamanul. SADOVEANU, O. VII 38. Arald se primblă singur, rîzînd, vorbind sălbatic. EMINESCU, O. I 96.
♦ Care exprimă cruzime, sălbăticie. Și ochii lui sălbatici Străfulgerînd tresar. IOSIF, PATR. 70.

– Variantă: sălbátec, -ă adjectiv
Forme diferite ale cuvantului salbatic: salbatic-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SĂLBATIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂLBATIC:
SĂLBÁTIC, -Ă, sălbatici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj.

1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; prin extensie greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos.
♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie.
♦ Sperios, sfios.

2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit.

3. Care este creat de natură, fără intervenția omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust.
♦ (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat.

4. (Despre ținuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație.

II.

1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; (om) primitiv.

2. Adj. Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat.

3. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan.

4. Adj. (Despre păr) Des și aspru; neîngrijit.

5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros.
       • (Adverbial) Biciuie caii sălbatic.
♦ (Despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruțător.

6. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit.

7. Adj., substantiv masculin și forme (Om) care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz.

III. Adj.

1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoșător, de neînvins.

2. (Despre mișcări sau corpuri în mișcare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Variante: sălbátec, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme]

– latina popular salvaticus (=silvaticus).
Forme diferite ale cuvantului salbatic: salbatic-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SĂLBATIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂLBATIC:
SĂLBÁTIC, -Ă, sălbatici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj.

1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; prin extensie greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos.
♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie.
♦ Sperios, sfios.

2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit.

3. Care este creat de natură, fără intervenția omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust.
♦ (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat.

4. (Despre ținuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație.

II.

1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; (om) primitiv.

2. Adj. Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat.

3. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan.

4. Adj. (Despre păr) Des și aspru; neîngrijit.

5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros.
       • (Adverbial) Biciuie caii sălbatic.
♦ (Despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruțător.

6. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit.

7. Adj., substantiv masculin și forme (Om) care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz.

III. Adj.

1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoșător, de neînvins.

2. (Despre mișcări sau corpuri în mișcare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Variante: sălbatec, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme]

– latina popular salvaticus (= silvaticus).
Forme diferite ale cuvantului salbatic: salbatic-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂLBATIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂLBATIC:
SĂLBATIC adjectiv, adverb

1. adjectiv (rar) pădureț. (Animale salbatice și animale domestice.)

2. adjectiv nedomesticit, neîmblînzit, (popular) sireap. (Cal salbatic.)

3. adjectiv aprig, focos, nestăpînit, sireap, vijelios, (învechit) zmeios. (Un armăsar salbatic.)

4. adjectiv barbar, primitiv, (învechit) sireap, varvar, vărvăresc. (Triburi, neamuri salbatic.)

5. adjectiv înapoiat, neevoluat, primitiv, rudimentar. (Duceau o viață salbatic, în caverne.)

6. adjectiv necivilizat, primitiv. (Așezări salbatic.)

7. adjectiv, adverb aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sîngeros, violent, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și regional) tare, (regional) pogan, (Moldova și Bucovina) avan, hapsîn, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (figurat) dur, negru. (Om salbatic; se poartă salbatic.)

8. adjectiv aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos, vehement, violent, (figurat) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament salbatic.)

9. adjectiv animalic, bestial, feroce, fioros. (Gest salbatic.)

10. adjectiv barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (învechit) vărvăresc, (figurat) dur. (Un procedeu salbatic.)

11. adjectiv aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, violent. (O pasiune salbatic îl măcina.)

12. adjectiv fricos, sperios, temător, (livresc) timorat. (De ce ești atît de salbatic ?)

13. adjectiv (botanică) pădureț, (popular) mistreț, mistricit. (Păr salbatic.)

14. adjectiv (botanică) (popular) pădureț, (învechit și regional) păduratic, păduresc. (Fruct salbatic.)

15. adjectiv natural, (livresc) frust. (Frumusețea salbatic a Bucegilor.) 16. adjectiv deșert, gol, necultivat, pustiu, vid, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut salbatic.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SĂLBATIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂLBATIC:
SĂLBÁTIC salbaticcă (salbaticci, salbaticce)

1) (despre animale) Care nu este domesticit; neîmblânzit.

2) (despre plante) Care crește de la sine; necultivat.

3) (despre pământ) Care este lăsat în părăsire; nelucrat; necultivat.

4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit.

5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat.

6) și substantival (despre persoane) Care se ferește de lume; nesociabil.

7) și substantival Care este lipsit de milă; fără milă; barbar; crud; nemilos.

8) Care se manifestă cu mare putere; violent.

9) și substantival figurat Care vădește lipsă de respect față de cultură și civilizație; barbar. /<lat. silvaticus
Forme diferite ale cuvantului salbatic: salbaticcă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

sălbatic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sălbatic:
sălbatic a.

1. care trăiește în păduri, în locuri pustii;

2. care nu e domesticit: rață sălbatică;

3. care nu e civilizat: popoare sălbatice;

4. care răsare firește: smochin sălbatic;

5. incult și nelocuit: țară sălbatică;

6. figurat grosolan, necioplit: apucături sălbatice. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou SALVATICUS = clasic SILVATICUS]. ║ m.

1. cel ce trăiește în păduri, fără legi: sălbaticii din Africa;

2. fam. cel ce evită societatea.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂLBATIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂLBATIC:
SĂLBÁTIC2, -Ă, sălbatici, -e, substantiv masculin și forme Persoană aparținînd unor grupuri de oameni aflați în sălbăticie, prin extensie persoană aflată pe o treaptă inferioară de civilizație.
♦ Persoană nesociabilă care trăiește retrasă de lume. Leana și Culai?... Ce sălbatici! DELAVRANCEA, O. II 331.

– Variantă: sălbátec, -ă substantiv masculin și forme
Forme diferite ale cuvantului salbatic: salbatic-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SĂLBĂȚIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂLBĂȚIC:
SĂLBĂȚÍC, -Ă, sălbățici, -e, adjectiv (Popular) Diminutiv al lui sălbatic. Mierlă... Nu fi sălbățică. TEODORESCU, P. P. 455.
♦ figurat (Despre oameni) Nesociabil, sperios, sfiicios. Fată sălbățică, Mîndră și voinică. TEODORESCU, P. P. 425. Sora cea mai mică Și mai sălbățică. ALECSANDRI, P. P.

14.
Forme diferite ale cuvantului salbatic: salbatic-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sălbatic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sălbatic:
sălbátic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sălbátici; adjectiv feminin, substantiv feminin sălbátică, plural sălbátice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

sălbatic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sălbatic:
sălbátic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sălbátici; forme singular sălbátică, plural sălbátice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Sălbatic
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Sălbatic:
Sălbatic ≠ domestic
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'SALBATIC'
SĂLBĂTĂCÍMESĂLBĂTĂCÍTSĂLBĂTĂCIÚNESĂLBÁTECSĂLBÁTICsălbățícăSĂLBĂTICÉSCSĂLBĂTICÉȘTESĂLBĂTICÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Sălbatic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sălbatic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Animale sălbatice și animale domestice.
Cal sălbatic.
Un armăsar sălbatic.
Triburi, neamuri sălbatic.
Duceau o viață sălbatic, în caverne.
Așezări sălbatic.
Om sălbatic; se poartă sălbatic.
Temperament sălbatic.
Gest sălbatic.
Un procedeu sălbatic.
O pasiune sălbatic îl măcina.
De ce ești atît de sălbatic ? 13.
Păr sălbatic.
Fruct sălbatic.
Frumusețea sălbatic a Bucegilor.
Un loc, un ținut sălbatic.
SĂLBÁTIC sălbaticcă sălbaticci, sălbaticce 1 despre animale Care nu este domesticit; neîmblânzit.
Animale sălbatice și animale domestice.
Un procedeu sălbatic.
Păr sălbatic.
Fruct sălbatic.

GRAMATICA cuvântului Sălbatic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sălbatic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Sălbatic poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Sălbatic sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul sălbatic are forma: sălbátici
  • single icon La singular substantivul sălbatic are forma: sălbátică
    VEZI PLURALUL pentru Sălbatic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE sălbatic?
Vezi cuvântul sălbatic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sălbatic?
[ săl-ba-tic ]
Se pare că cuvântul sălbatic are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Sălbatic
Inţelegi mai uşor cuvântul sălbatic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou SALVATICUS = clasic SILVATICUS

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Sălbatic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Alicuantă, alicuante, adjectiv feminin matematică; în sintagma parte alicuantă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a se duce repede; a fugi
complement circumstanțial care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire
parte care nu se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o anumită cantitate dată
buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui raphanus raphanistrum
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?