 | as |
|
| Sancţiune [ san-cţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU sancţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sanctiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru sanctiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIÚNE, sancțiuni, substantiv feminin 1. Faptul de a sancționa; (în unele state) aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; prin extensie confirmare a unui act de către o autoritate (sau o instanță) superioară celei care l-a efectuat, pentru a-i da valabilitate. [Aceasta] ar da poate lui Cuza-vodă dreptul de a revendica mult mai mult decît sancțiunea celor două alegeri. GHICA, A. 616. ♦ Aprobare, confirmare, consfințire. Vor dobîndi curînd sancțiunea împărătească. SBIERA, P. 332. 2. Pedeapsă prevăzută de o lege pentru cei care calcă dispozițiile ei; prin extensie orice fel de pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional, mai ales la plural ) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicate unui stat care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIÚNE, sancțiuni, substantiv feminin 1. Aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; prin extensie confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ prin generalizare Aprobare, confirmare; consfințire. 2. Măsură de constrângere cu rol educativ, aplicată ca o consecință a neexecutării unei obligații; prin generalizare pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile dintr-o convenție. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza sanction, latina sanctio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIÚNE, sancțiuni, substantiv feminin 1. Aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; prin extensie confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ prin generalizare Aprobare, confirmare; consfințire. 2. Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei; prin generalizare pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza sanction, latina sanctio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIÚNE sanctiunei forme 1) Act prin care șeful statului aprobă o lege trecută prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficială a unui act de către o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Măsură represivă pentru încălcarea unei legi; pedeapsă. sanctiune finală. 4) Măsură de constrângere (de natură politică, economică sau militară) aplicată unui stat de către o organizație internațională pentru a reprima un act de violență sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sancțiunii; silabe sanc-ți-u-ne] /< limba franceza sanction, latina sanctio, sanctiuneonis Forme diferite ale cuvantului sanctiune: sanctiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIÚNE substantiv feminin (juridic) 1. Faptul de a sancționa; sancționare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părții care nu respectă obligațiile asumate printr-o convenție. [conform limba franceza sanction, latina sanctio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIÚNE substantiv feminin 1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. • aprobare, întărire, consfințire. 2. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligații asumate; (prin extensie) pedeapsă. (< limba franceza sanction, latina sanctio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SANCȚIUNE: SANCȚIUNE substantiv (juridic) 1. pedeapsă, (învechit și regional) ceartă, ștraf, (învechit) pilduire, strînsoare. (A primit o sanctiune exemplară pentru fapta sa.) 2. confirmare, consacrare, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, validare, (învechit) sacrare. (sanctiune a unei legi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sancțiune: sancțiúne substantiv feminin (silabe sanc-ți-u-), genitiv dativ articulat sancțiúnii; plural sancțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sancțiune: sancțiúne (sanc-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sancțiúnii; plural sancțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SANCTIUNE' SANCȚIONÁRESANCȚIONÁTsancționatórSANCTITÁTESANCȚIÚNESANCTUÁRsánctusSANCULÓTSancus |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sancțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sancțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SANCȚIÚNE sancțiunei forme 1 Act prin care șeful statului aprobă o lege trecută prin parlament, pentru a o face executorie. Sancțiune finală. Sancțiunii; silabe sanc-ți-u-ne] /< limba franceza sanction, latina sanctio, sancțiuneonis. A primit o sancțiune exemplară pentru fapta sa. Sancțiune a unei legi. Sancțiune primită de un sportiv. |
GRAMATICA cuvântului sancțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sancțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sancțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sancţiune? Vezi cuvântul sancţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sancţiune?[ san-cţi-u-ne ] Se pare că cuvântul sancţiune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sancțiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma stagiu militar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sancțiune are forma: sancțiúni
