 | as |
|
| şanţ [ şanţ ] VEZI SINONIME PENTRU şanţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sant în mai multe dicționareDefinițiile pentru sant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘANȚ: ȘANȚ, șanțuri, substantiv feminin. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută de o parte și de alta a unui drum, pentru scurgerea apei; prin extensie orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pămînt etc. Gheorghiță a pus mîna pe baltag; omul a sărit șanțul ș-a apucat pe subt o potecă și pe subt o rîpă. SADOVEANU, B. 154. Voinicul făcu precum îl învățase zîna. Săpă un șanț adînc pînă ce ajunse sub culcușul scroafei. ISPIRESCU, L. 129. A dat de niște șanțuri; buiestrașul s-a poticnit și l-a trîntit cît colo. CARAGIALE, P. 87. • Expresia: (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. Rămăsese, după cum știți, singur cu fata și toată gospodăria i se ducea la șanț. PREDA, Î. 114. 2. Fortificație de apărare împotriva armelor de foc, constînd dintr-un șanț (1), cu un parapet făcut din pămîntul scos; tranșee. Noi vom restaura ceea ce alții au distrus!... Noi toți cei din șanțuri și cei din spitale. C. PETRESCU, Î. II 90. Voi, frumoase turturele, Să zburați în țara mea Să-mi cătați pe maica mea, Spuneți-i că am murit Sub un șanț acoperit. HODOȘ, P. P. 230. ♦ (În trecut, uneori determinat prin «de apărare») Fortificație în forma unui canal care împrejmuia un castel sau o cetate medievală. Se văd încă urmele șanțului de apărare, ce ocolea zidurile pe din afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1) la diferite organe sau piese de mașini. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șanț: șanț (șánțuri), substantiv neutru – 1. Tranșee. – 2. Săpătură, groapă, canal. – 3. Rigolă. – 4. Jgheab, crestătură, adîncitură. – 5. (învechit) Miracol, minune. germana Schanze, prin intermediul poloneză szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), conform dialectul săsesc schanz (Borcea 207), în limba maghiara sánc (Gáldi, Dict., 96), limba rusă šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este clar și ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, conform totuși Iordan, BF, VII, 234. secolul XVII. derivat șențui (variantă șănțui), verb (a face un șanț); deșanț, substantiv masculin (Moldova, Transilvania, ciudățenie, surpriză); deșențat (variantă deșănțat), adjectiv (rar, ciudat, curios; ieșit din comun; nepotrivit, dezordonat); șăncăleț (variantă șancălău, șancălos), adjectiv (Transilvania, hazliu, nostim); șăncălie, substantiv feminin (Transilvania, glumă). Forme diferite ale cuvantului sant: șánțuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘANȚ: ȘANȚ, șanțuri, substantiv neutru 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; prin generalizare orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. • Expresia: (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din poloneză szaniec, germana Schanze. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘANȚ: ȘANȚ, șanțuri, substantiv neutru 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; prin generalizare orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. • Expresia: (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În Evul Mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din poloneză szaniec, germana Schanze. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘANȚ: ȘANȚ santuri n. 1) Săpătură lungă și îngustă făcută în pământ (și folosită la scurgerea apei). 2) învechit Canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care încercuia un castel sau o cetate, servind ca mijloc de apărare. 3) Crestătură în formă de canal (pe scoarța arborilor, pe piei, piese de mașini etc.). 4) Construcție în formă de canal folosită pe timp de război ca adăpost sau pentru tragerea cu armele; tranșee. /<germ. Schanze, ung. sánc Forme diferite ale cuvantului sant: santuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru sânt: sânt, sấntă, sânți, sấnte, adjectiv, substantiv masculin și forme (învechit și popular) 1. (adj.) sfânt. 2. (substantiv masculin articulat) Dumnezeu. 3. (substantiv masculin și forme) sfânt, mucenic, martir. 4. (la plural ; în forma: simți) mucenici. 5. (adj.) bisericesc, religios. 6. (adj.) care impune un respect deosebit, venerație; intangibil, inviolabil, sacru, sacrosant. 7. (adj.) nevinovat, curat, pur. Forme diferite ale cuvantului sant: sấntă Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șanț: șanț n. 1. groapă făcută în pământ pentru închiderea unui teren, pentru scursul apei sau pe dinaintea unei întărituri; 2. plural crestături în pietrele morii. [nemțesc SCHANZE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘANȚ: ȘANȚ s. 1. (prin Moldova și Bucovina) hindichi. (A săpa un sant.) 2. (termen militar) tranșee, (Banat, Transilvania și Bucovina) ștelung, (învechit) ocop. (S-au adăpostit în sant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șanț: șanț substantiv verbal BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. POZNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sânt: sânt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sânți; forme singular sântă, genitiv dativ articulat sântei, plural sânte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru șanț: șanț2, șanțuri, substantiv neutru (regional) scrumul rămas în pipă după arderea tutunului. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘANȚ: ȘANȚ s. 1. (prin Moldova și Bucovina) hindichi. (A săpa un sant.) 2. vezi tranșee. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sânt: sânt a. sfânt: sânta Maria. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou SANTUS = clasic SANCTUS ( vezi sfânt)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sânt: sânt (popular) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sânți; adjectiv feminin, substantiv feminin sấntă, plural sấnte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SÂNT: SÂNT, -Ă, sânți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (popular) Sfânt. – latina sanctus. Forme diferite ale cuvantului sant: sant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SÂNT: SÂNT, -Ă, sânți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (popular) Sfânt. – latina sanctus. Forme diferite ale cuvantului sant: sant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SÂNT: SÂNT adjectiv verbal bisericesc, ceresc, divin, dumnezeiesc, religios. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru sânt: sânt, -ă. adjectiv – Sfânt. – latina sanctus. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șanț: șanț substantiv neutru, plural șánțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru șanț: șanț, șanțuri substantiv neutru rid. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șanț: șanț substantiv neutru, plural șánțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SÂNT: SÂNT substantiv, adjectiv verbal sfânt. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SANT' șansonetístăȘANSONIÉRșansoniérăSANSOVINOȘANȚȘANTÁSânta-AnaSanta-ElenaSânta-Maria |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SÂNT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sânt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘANȚ sÂnturi n. A săpa un sÂnt. S-au adăpostit în sÂnt. A săpa un sÂnt. |
GRAMATICA cuvântului SÂNT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sânt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SÂNT poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE şanţ? Vezi cuvântul şanţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şanţ?[ şanţ ] Se pare că cuvântul şanţ are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SÂNT Inţelegi mai uşor cuvântul sânt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi Rar A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi Rar A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou SANTUS = clasic SANCTUS vezi sfânt |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SÂNT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în sau prin jur?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul sânt are forma: sântă
La plural substantivul sânt are forma: sânți
