eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sari


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Sări [ să-ri ]
VEZI SINONIME PENTRU sări PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului sari în mai multe dicționare

Definițiile pentru sari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a sări
Verbul: a sări (forma la infinitiv)
A sări conjugat la timpul prezent:
  • eu sar
  • tu sari
  • el ea sare
  • noi sărim
  • voi săriți
  • ei ele sar
VEZI VERBUL a sări CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












SĂRI
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂRI:
SĂRÍ, sar, verb IV. intranzitiv

I. (Despre ființe)

1. A se desprinde de la pămînt avîntîndu-se în sus printr-o mișcare bruscă și a reveni în același loc (adesea ca o manifestare de bucurie, de exuberanță); a sălta. [Copiii] rîd și sar într-un picior, Se-nvîrtesc și țipă-ntr-una Mai cu zor. COȘBUC, P. I 226. Calul fiului de crai începe a sări în două picioare. CREANGĂ, P. 185. Îmi vine să sar, Să joc ca nebunii. ALECSANDRI, T. 202.
♦ A dansa, a țopăi; a zburda. Cellalt cîine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei. REBREANU, R. I 147. Nu-i de vină, dacă [oile] au sărit toată ziua ca mieii primăvara. SBIERA, P.

8. Să sărim în hop și-n trop, Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. Ursul sare de nevoie.
       • (tranzitiv, în expresie) A sări tontoroiul (sau drăgaica) = a fi neastîmpărat. Dar unde fu pomana aia, ca să stea la un loc? Sărea și el tontoroiul, fără să verb reflexiv:ea. ISPIRESCU, L. 237.

2. A se deplasa, a trece dintr-un loc într-altul prin salt. Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri. SADOVEANU, O. I 344. Sărea din bolovan în bolovan și din colț în colț. ISPIRESCU, L. 56. Pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten. EMINESCU, O. I 87.
       • (Deplasarea are direcția de sus în jos) Irinel sări ușor din trăsură. DELAVRANCEA, H. T. 69.
       • Expresia: A sări din lac în puț = a ajunge din rău în mai rău, a scăpa dintr-o primejdie căzînd în alta mai mare. Omul nemulțumit fuge de bine și dă peste mărăcine. Sare din lac în puț. PANN, P. vezi III 105.
       • (Deplasarea prin salturi constituie mersul obișnuit al unor ființe) Văzu o turturică, care tot sărea înaintea lui. ISPIRESCU, L. 184. Vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.
♦ figurat A trece brusc dintr-o situație în alta, de la o idee la alta. Și-i sări deodată gîndul la vițel: N-a lăsat în uger lapte pentru el. COȘBUC, P. I 248.

3. A trece peste ceva printr-o săritură; a escalada. Sări ca o pisică de ușure peste prag. ISPIRESCU, L. 30. Eu am sărit peste uluci prin fundul curții. CARAGIALE, O. I 56. Fata babei sărea iute peste pîrlaz. CREANGĂ, P. 284. Peste gardul mititel, sare și-un cățel.
       • Expresia: A sări peste cal = a trece de țintă; a exagera. Simțea că greșește undeva, că «sare peste cal», dar socotea de datoria lui să-și arate gîndul pînă la capăt. GALAN, B. I 36.
       • (Gimnastică și sport) Atletul a sărit 1,80 m în înălțime.
       • tranzitiv Căpitanul Cozmuță a sărit din doi pași cele patru trepte. SADOVEANU, N. P. 187. A fost odată, cînd a fost... pe cînd puricele sărea dintr-o săritură muntele. ȘEZ. I 97. Zid de piatră nalt sărea. Și sărind așa zicea... ALECSANDRI, P. P. 91. Cine sare multe trepte deodată, își frînge gîtul. Capra sare masa și iada sare casa vezi capră.
       • Expresia: A sări garduri sau (intranzitiv) peste garduri = a umbla după aventuri amoroase. Apoi doar eu nu-s de-acelea de cari crede el: n-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Bree!... ce berbantlîc!... Îmi ia fata, îi mănîncă zestrea și sare garduri. ALECSANDRI, T. III 1278.
♦ tranzitiv figurat A omite, a trece cu vederea. Așa... ba nu... Am sărit o slovă. DELAVRANCEA, O. II 189.

4. A se ridica brusc (și a porni) de undeva. [Ursilă] deodată sare mînios din birlog. CREANGĂ, P. 53. Bine-ai venit, Făt-Frumos, zise ea sărind de la fereastră. EMINESCU, L. P. 179.
♦ A se grăbi, a se repezi (să facă ceva). Minodora se cuibărise pe un scăunel, jos, gaia să sară de cîte ori trebuia ceva. SADOVEANU, B. 58. Trăgînd mereu din carabină, Săriră-n front. COȘBUC, P. II 40. Zice cel mai mare: săriți și deschideți ușa, că vine mama. CREANGĂ, P. 22. Să sărim, voinici, la treabă. ALECSANDRI, O. 66.
       • Expresia: A sări cu gura = a interveni brusc cu vorba. Moș Ioan Roată sare cu gura: Aveți bunătatea de vorbiți mai moldovenește, cucoane. CREANGĂ, a. 155. (Eliptic) Și boierul sări și zise și el... ISPIRESCU, L. 69. A sări cu gura la (sau pe) cineva = a cicăli pe cineva, a-i face observații, reproșuri; a lua la rost. Sare cu gura pe Avendrea, natantolul de Gîngu. STANCU, despre 252. Preutul... au început a-l cîrti și a sări cu gura la dînsul. SBIERA, P. 266. A-i sări (cuiva) de (sau, rar, în) gît = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; figurat a arăta cuiva dragoste (adesea în mod exagerat). Îți venea să crezi că, dacă peste un ceas nu-ți va sări de gît, dar pentru a doua zi... te puteai aștepta negreșit la așa ceva. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Dinaintea oamenilor era să-ți sar în gît? ALECSANDRI, T. 195. A-i sări (cuiva) înainte = a alerga în întîmpinarea cuiva. Ea-i sări înainte, întinzîndu-i mîna de departe. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Sorioara... îndată i-au sărit înainte. SBIERA, P. 53. Crîșmărița, cum ne-a văzut, pe loc ne-a sărit înainte. CREANGĂ, A. 96.
♦ A-i veni cuiva în ajutor, a interveni grabnic pentru a ajuta pe cineva. Avea impresia că cineva a sărit pentru el, să-l sprijine, să-l ajute. SAHIA, N. 81. Sări îndată în ajutorul lui Luca. REBREANU, R. I 132. Pîn-or sări oamenii de la nuntă... casa are să se topească. CREANGĂ, P. 175. Prieten bun pentru prieten sare.
       • Săriți! = strigăt desperat de ajutor. Nu-i lăsați! Săriți!... Dar nu sărea nimeni. REBREANU,

I. 39. Săriți, flăcăi! Unde-s voinicii mei? NEGRUZZI, S. I 161. Săriți, frați, Nu mă lăsați! TEODORESCU, P. P. 280.
♦ (De obicei cu determinări introduse prin prepoziție «la», «asupra» sau «pe») A se repezi cu dușmănie la cineva; a ataca. Pricop sări la el cu pumnul ridicat. DUMITRIU, P. forme 55. Se răscolesc și cîinii De prin curți și sar la ei. COȘBUC, P. I 227.
       • Expresia: A sări în capul cuiva sau a-i sări cuiva în cap = a certa pe cineva, a lua la rost. Eu, în cap cum să nu-ți sar, Dacă ești un ulițar! MARIAN, S.

4.

5. A apărea, a se ivi pe neașteptate; a răsări. Acolo trebuie să ne sară verb reflexiv:un iepure de prin ogoarele nestrînse. SADOVEANU, O. VIII 159. Iaca mă! da aista de unde-o sărit cu poeziile lui? ALECSANDRI, T. 564. Nu știi de unde sare iepurele vezi iepure.
       • Expresia: A sări în ochi = a fi evident.

6. (Mai ales determinat prin «în sus», «în picioare») A se scula, a se ridica în sus printr-un salt brusc. Sărise îngrozit de pe divan și se uita năuc la el. SADOVEANU, O. I 436. Atunci au sărit Pepelea, care ațipise puțin, drept în picioare. SBIERA, P.

2. Oamenii săriră arși în sus. SANDU-ALDEA, U. P. 48. Nurorile atunci sar arse în picioare. CREANGĂ, P.

11.
       • Expresia: A-și sări din minți (sau din fire) = a-și pierde mințile, a se țicni. Din pricina năcazurilor uneori parcă își sare din fire. SADOVEANU, O. VIII 38. Dar lanțul diavolesc astfel se înnoda pe sufletul celui ce rîvnise procopseala necurată, că acesta își sărea din minți. GALACTION, O. I 44. A-și sări din țîțîni (sau din balamale) = a-și pierde răbdarea, a se mînia. Nu vă vine a crede că mi-am sărit din balamale. PREDA. Î. 11.

II. (Despre lucruri)

1. A se ridica brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe din afară. Așa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele pe care le stîrneam... cît mine de sus. CREANGĂ, A. 67. Ele (=izvoarele) sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace. EMINESCU, O. I 85.
       • Expresia: A sări în aer = a se distruge, a se preface în bucăți (în urma unei explozii). Podul a sărit în aer. Plînge de sare cămașa de pe el = plînge foarte tare. [Smărăndița] plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A. 4
♦ (Despre obiecte elastice) A se ridica în sus în urma unei lovituri. Mingea sare.

2. (Mai ales cu determinări locale, introduse prin prepoziție «din» sau «de la») A se mișca, a-și schimba brusc poziția; a se desprinde, a ieși brusc din locul în care a fost fixat. Măi Michiduță, cînd oi chiui eu... au să-ți sară creierii din cap. CREANGĂ, P. 54. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. Sare ivărul la ușă. id. ib. 155. Așchia nu sare departe de trunchi (= copiii seamănă cu părinții; se spune mai ales cînd e vorba de defectele lor).
       • Expresia: A-i sărí (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoționa tare. Cînd spunea cîte una, ori te țineai cu mîna de inimă, rîzînd, ori te făcea să-ți sară inima din loc, de frică. CREANGĂ, P. 120. Cîteodată... prea arare... A tîrziu cînd arde lampa, Inima din loc îmi sare, Cînd aud că sună cleampa... Este ea. EMINESCU, O. I 106. Cînd el o zărea, Inima-i sărea. ALECSANDRI, P. P. 188. A-i sări (cuiva) țandăra (țîfna sau muștarul) = a se înfuria, a se mînia. Atît i-a trebuit bunicii s-audă

– că spune bunicul că verb reflexiv:ea să moară... I-a sărit țîfna. STANCU, despre 251. Baba se opri în mijlocul ogrăzii, ascultă o bucată, dar de la o verb reflexiv:eme îi sări țandăra. DUNĂREANU, CH. 73. [Lui Pupăză] îi era sărită țandăra, și cînd îi sărea lui țandăra, era sărită și pace bună. SLAVICI, O. I 228. A-i sări (cuiva) ochii (din cap) = a) exprimă superlativul unei stări de suferință fizică; b) (în imprecații și jurăminte) Ba mă prind, să-mi sară ochii! CONTEMPORANUL, I 405. Duducuță, să-mi sară ochișorii dacă se află alt om mai fericit decît supusă sluga matale. ALECSANDRI, T. I 55.
♦ A țîșni. Din fierul înroșit sar scîntei. ▭ Ca flacăra ce sare deodată,

– ca izvorul Ce sparge stîncă tare, așa învinge dorul. EFTIMIU, C. 28. Sîngele din ea sărea. ȘEZ. I 14.

3. (Regional, despre animale, mai ales despre armăsar) A îndeplini actul împreunării sexuale.

– prezent industrie și: (regional și popular) sai (CREANGĂ, P. 215, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 434), săr (DUMITRIU, B. forme 27, STANCU, despre 297, VĂCĂRESCU, P. 216).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



sări
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sări:
sărí (sár, sărít), verb –

1. A ieși, a se prezenta, a apărea; se zice mai ales despre animalele care apar în fațe vînăturului. –

2. A țîșni, a erupe, a se naște. –

3. A sălta, a se înălța, a se ridica. –

4. A țopăi, a face salturi. –

5. A trece peste, a depăși un obstacol. –

6. A omite un pasaj în lectură. –

7. A alerga, a veni în goană. –

8. A veni în ajutor. –

9. A interveni, a se interpune. –

10. A fecunda, a goni.

– Mr. sar, sărire, megl. sar, săriri. latina salῑre (Pușcariu 1516; REW 7540), conform italiana salire, prov., cat. sallir, limba franceza saillir, spaniolă salir, portugheză sahir. Evoluția semantică este normală, conform latina saltāre < salĭre; ultimul sens, care nu pare popular, trebuie să fie o traducere din limba franceza saillir. derivat sare-garduri, substantiv masculin (donjuan; crai); sărită, substantiv feminin (salt; țîțînă); săritor, adjectiv (care sare; serviabil); săritoare, substantiv feminin (cascadă); săritură, substantiv feminin (salt); saitoc, substantiv neutru (Muntenia, salt), probabil de la forma locală sai < sari. conform răsări, tresări.
Forme diferite ale cuvantului sari: sarisár sărít

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SĂRI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SĂRI:
SĂRI verb

1. a sălta, (regional) a zăleti. (sari în înălțime.)

2. a sălta. (sari peste gard.)

3. a escalada, a trece. (sari un zid.)

4. a sălta, a țopăi, (regional) a hopăi. (Nu mai sari atîta!)

5. a se arunca, a se avînta, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a se zvîrli, (popular) a se chiti, (Transilvania) a se aiepta. (sari pe cal și pornește în goană.)

6. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (învechit și popular) a cădea, (învechit și regional) a năduli, a se prăpăstui, (regional) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilvania) a se aiepta, (Transilvania și Banat) a se șupi, (învechit) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (Au sari asupra dușmanului.)

7. a cădea. (I-au sari patru nasturi.)

8. a omite. (A sari o parte din industria textilă)

9. a împroșca, a stropi, (regional) a proșca. (Noroiul sari în toate părțile.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SARI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SARI:
SARÍ, sariuri, substantiv neutru Piesă principală din costumul femeiesc tradițional indian, constituită dintr-o fâșie de țesătură dreaptă, care se înfășoară în jurul corpului ca o fustă strâmtă, un capăt strângând mijlocul ca un cordon, iar celălalt capăt, liber, aruncându-se peste umăr.

– Din limba franceza sari.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SARI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SARI:
SARÍ substantiv neutru Piesă principală din costumul femeiesc tradițional indian, constituită dintr-o fâșie de țesătură dreaptă, care se înfășoară în jurul corpului ca o fustă strâmtă, un capăt strângând mijlocul ca un cordon, iar celălalt capăt, liber, aruncându-se peste umăr.

– Din limba franceza sari.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SARI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SARI:
SARÍ n. Obiect de îmbrăcăminte indiană pentru femei, constând dintr-o fâșie lungă de țesătură, unul dintre capetele careia se înfășoară în jurul corpului, iar celălalt, lăsat liber, se aruncă peste umăr. /<fr. sari
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SARI
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SARI:
SARÍ substantiv neutru Îmbrăcăminte femeiască indiană, lungă și amplă, care acoperă un umăr și lasă dezgolit pe celălalt. [< limba franceza , italiana , limba engleză sari < cuvânt indian].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

sări
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sări:
sărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sar, persoana a doua singular: tu sari, imperfect persoana a treia singular: el / ea săreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sáră; imperativ persoana a doua singular: tu sari; gerunziu sărínd
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

SARI
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SARI:
SARÍ substantiv neutru îmbrăcăminte femeiască indiană, lungă și amplă, care acoperă un umăr și lasă dezgolit pe celălalt. (< limba franceza , limba engleză sari)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

sări
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sări:
sărí (a sari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sar, persoana a doua singular: tu sari, imperfect persoana a treia singular: el / ea săreá; conjunctiv prezent 3 să sáră; imperativ persoana a doua singular: tu sari; gerunziu sărínd
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SĂRI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SĂRI:
SĂRÍ verb vezi dansa, dispărea, extinde, întinde, juca, lăți, pieri, propaga, răspândi, țâșni.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

sări
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sări:
sări verb vezi DANSA. DISPĂREA. EXTINDE. ÎNTINDE. JUCA. LĂȚI. PIERI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. ȚÎȘNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sări
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru sări:
sări substantiv feminin plural (regional; în locuţiune adverbiala) de-atâtea sări = de atâtea ori; adesea.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

sari
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sari:
sarí substantiv neutru, articulat saríul; plural saríuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

sari
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sari:
sarí substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SARI'
SÂRGUINCIÓSSÂRGUÍNȚĂSÂRGUITÓRsarhátSARÍȘARIÁJSARIALBĂSARÍCSÁRICĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sari
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sari dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Sari în înălțime.
Sari peste gard.
Sari un zid.
Nu mai sari atîta! 5.
Sari pe cal și pornește în goană.
Au sari asupra dușmanului.
I-au sari patru nasturi.
A sari o parte din industria textilă 9.
Noroiul sari în toate părțile.
A sari în înălțime.
A sari peste gard.
Nu mai sari atâta! 5.
Sari pe cal și pornește în goană! 6.
Au sari asupra dușmanului.
Sărí a sari verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sar, persoana a doua singular: tu sari, imperfect persoana a treia singular: el / ea săreá; conjunctiv prezent 3 să sáră; imperativ persoana a doua singular: tu sari; gerunziu sărínd.

GRAMATICA cuvântului sari?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sari.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sari poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

CUM DESPART ÎN SILABE sări?
Vezi cuvântul sări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sări?
[ să-ri ]
Se pare că cuvântul sări are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL sari
Inţelegi mai uşor cuvântul sari dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
tranzitiv, în expresie A sări tontoroiul sau drăgaica = a fi neastîmpărat
A sări din lac în puț = a ajunge din rău în mai rău, a scăpa dintr-o primejdie căzînd în alta mai mare
A sări peste cal = a trece de țintă; a exagera
A sări garduri sau intranzitiv peste garduri = a umbla după aventuri amoroase
A sări cu gura = a interveni brusc cu vorba
A sări cu gura la sau pe cineva = a cicăli pe cineva, a-i face observații, reproșuri; a lua la rost
A-i sări cuiva de sau, rar, în gît = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; figurat a arăta cuiva dragoste adesea în mod exagerat
A-i sări cuiva înainte = a alerga în întîmpinarea cuiva
Săriți! = strigăt desperat de ajutor
A sări în capul cuiva sau a-i sări cuiva în cap = a certa pe cineva, a lua la rost
A sări în ochi = a fi evident
A-și sări din minți sau din fire = a-și pierde mințile, a se țicni
A-și sări din țîțîni sau din balamale = a-și pierde răbdarea, a se mînia
A sări în aer = a se distruge, a se preface în bucăți în urma unei explozii
Plînge de sare cămașa de pe el = plînge foarte tare
A-i sărí cuiva inima din loc = a se speria foarte tare; a se emoționa tare
A-i sări cuiva țandăra țîfna sau muștarul = a se înfuria, a se mînia
A-i sări cuiva ochii din cap = a exprimă superlativul unei stări de suferință fizică; b în imprecații și jurăminte Ba mă prind, să-mi sară ochii! CONTEMPORANUL, I 405
Sări substantiv feminin plural regional; în locuţiune adverbiala de-atâtea sări = de atâtea ori; adesea



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sari

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cu sau pe cheltuiala cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a face ca cineva să se supere foarte tare
roșu aprins ca flacăra; arzător, dogoritor
cu mijloace bănești oferite de altcineva
porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?