eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sbate


GRAMATICÄ‚SILABE
Sbate [ sba-te ]
VEZI SINONIME PENTRU sbate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sbate în mai multe dicționare

Definițiile pentru sbate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sbate:
sbáte (sbătút, -ătút), verb –

1. A lovi mereu, a clătina. –

2. A agita, a amesteca. –

3. (reflexiv) A se forța, a se lupta. –

4. (reflexiv) A se strădui, a se chinui, a se preocupa.

– Variante zbate. Mr. zbat(ire). latina *ex-battĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1930; Pascu, I, 50), conform italiana sbattere, limba franceza ébattre, sau de la bate, cu s- expresiv.

– derivat sbătae, substantiv feminin (luptă), rar.
Forme diferite ale cuvantului sbate: sbătút -ătÃ

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

sbate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sbate:
sbate vezi

1. a se mișca mereu și cu vioiciune;

2. a se svârcoli, a se frământa: cum se sbate peștele pe uscat. [latina EXBATTERE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'SBATE'
sbârnăitsbârnăitoaresbârnăitorsbârnăiturăsbatesbegSBENGHEsbenghiuSber/aș

GRAMATICA cuvântului sbate?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sbate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sbate poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părÅ£ile de propoziÅ£ie fac ca cuvantul sbate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului ÅŸi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÃŽN SILABE sbate?
Vezi cuvântul sbate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sbate?
[ sba-te ]
Se pare că cuvântul sbate are două silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Valoare de întrebuințare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreÅŸit
refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată
curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice
proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății
loc unde sunt grupați membrii guvernului la ședințele parlamentului; hârtie sau coală ministerială
VEZI RÄ‚SPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app