 | as |
|
| Scăpărătoare [ scă-pă-ră-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU scăpărătoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scaparatoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru scaparatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scăpărătoare: scăpărătoáre forme, plural orĭ (despre scapăr). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoșu puștiĭ): pune plumbiĭ supt scăpărătoare (Cjb.). plural Amnaru, cremenea și ĭasca (saŭ aprinzătoarea modernă cu benzină orĭ fără benzină). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCĂPĂRĂTOARE: SCĂPĂRĂTOÁRE scaparatoareóri forme Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + sufix scaparatoareătoare Forme diferite ale cuvantului scaparatoare: scaparatoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCĂPĂRĂTOARE: SCĂPĂRĂTOARE substantiv (popular) scăpărămînt, (regional) scăpărar, scăpărătură. (scaparatoare cu cremene, iască și amnar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scăpărătoare: scăpărătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat scăpărătórii; plural scăpărătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scăpărătoare: scăpărătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat scăpărătórii; plural scăpărătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCĂPĂRĂTOARE: SCĂPĂRĂTOÁRE substantiv verbal brichetă, chibrit, cocoș. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scăpărătoare: scăpărătoare substantiv verbal BRICHETĂ. CHIBRIT. COCOȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCAPARATOARE' SCĂPĂRĂMÍNTESCĂPĂRÁRSCĂPĂRÁRESCĂPĂRÁTSCĂPĂRĂTOÁRESCĂPĂRĂTÓRscăpărătoriSCĂPĂRĂTÚRĂSCĂPÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scăpărătoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scăpărătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCĂPĂRĂTOÁRE scăpărătoareóri forme Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + sufix scăpărătoareătoare. Scăpărătoare cu cremene, iască și amnar. Scăpărătoare cu cremene, iască și amnar. |
GRAMATICA cuvântului scăpărătoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scăpărătoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scăpărătoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scăpărătoare? Vezi cuvântul scăpărătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scăpărătoare?[ scă-pă-ră-toa-re ] Se pare că cuvântul scăpărătoare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scăpărătoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țigară de foi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scăpărătoare are forma: scăpărătóri
