 | as |
|
| Scînteietor [ scîn-te-ie-tor ] VEZI SINONIME PENTRU scînteietor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scinteietor în mai multe dicționareDefinițiile pentru scinteietor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCÎNTEIETÓR: SCÎNTEIETÓR, -OÁRE, scînteietori, -oare, adjectiv Strălucitor, sclipitor. Valea Jiului strălucea într-o splendidă zi de toamnă. De jur împrejur se ridicau munții, măreți și liniștiți, iar crestele Parîngului erau acoperite de zăpezi albe, scînteietoare. BOGZA, vezi J. 142. Cum ședea spînul împreună cu moșu-său și cu verele sale sus într-un foișor, numai iată ce zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare... și de ce se apropia, de ce lumina mai tare. CREANGĂ, P. 228. • figurat Singur Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. ♦ Care pare că împrăștie scîntei; viu, strălucitor, lucitor. Era înaltă... cu ochii scînteietori, cu buzele subțiri și roșii. IBRĂILEANU, A. 124. Ce pictor va putea verb reflexiv:eodată să ne reproducă sclipirea scînteietoare a unui ochi frumos. GHEREA, ST. Hristos II 50. După ce se uită o dată cu ochii scînteietori împrejurul său... începu să scurme pămîntul cu ghearele. SLAVICI, N. II 239. Focurile pietrelor scumpe se uneau cu razele scînteietoare ale ochilor. ALECSANDRI, O. P. 86. – Variantă: schinteietór, -oáre (MACEDONSKI, O. I 24) adjectiv Forme diferite ale cuvantului scinteietor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCÎNTEIETOR: SCÎNTEIETOR adjectiv 1. licăritor, lucitor, sclipitor, (astăzi rar) sclipind, (popular și fam.) sclipicios, (învechit) scînteind, scînteios. (Lumină scinteietor.) 2. luminos, strălucitor, (învechit și regional) vederos, (regional) stelos. (Un astru scinteietor.) 3. lucios, lucitor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (învechit și regional) strălucios. (Un diamant scinteietor.) 4. scăpărător, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi scinteietor.) 5. lucios, lucitor, sclipitor, (rar) luciu, (învechit) sclivisit. (Un material scinteietor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCINTEIETOR' scînduruțăSCÎNTEIÁSCÎNTÉIESCÎNTEIÉRESCÎNTEIETÓRscînteindSCÎNTEIOÁRĂSCÎNTEIÓSscînteiță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCÎNTEIETOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scînteietor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lumină scÎnteietor. Un astru scÎnteietor. Un diamant scÎnteietor. Ochi scÎnteietor. Un material scÎnteietor. |
GRAMATICA cuvântului SCÎNTEIETOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scînteietor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCÎNTEIETOR poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scînteietor? Vezi cuvântul scînteietor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scînteietor?[ scîn-te-ie-tor ] Se pare că cuvântul scînteietor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în grabă sau în graba mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
