 | as |
|
| Scoabă [ scoa-bă ] VEZI SINONIME PENTRU scoabă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scoaba în mai multe dicționareDefinițiile pentru scoaba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCOABĂ: SCOÁBĂ, scoabe, substantiv feminin 1. Piesă metalică formată dintr-o tijă cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vîrf, folosită pentru a fixa între ele piese de lemn sau de piatră (mai ales la construcții provizorii). Dădu tîrcoale sipetului cu scoabe și cercuri și ținte de fier. C. PETRESCU, A. R. 196. Cu un amînar de oțel, în formă de scoabă veche, prinse a scoate, din vinele mute și negre ale unei cremene răci, un izvor de scîntei luminoase. HOGAȘ, M. N. 114. Am putut parveni la dezlipirea capacului și la descleștarea lui din scoabele de fier. BOLLIAC, O. 274. • (În metafore și comparații) Eu tot voinică și grasă sînt și ea-i îndoită ca o scoabă și creață ca o coajă de nucă. SADOVEANU, O. VIII 719. Pentr-o mîndrețe dă voinic ca dumneata n-o fi fost atît dă grea treabă ca pentr-o scoabă bătrînă ca mine. C. PETRESCU, A. R. 50. Ce tare a slăbit și mama Paraschiva asta! gîndea Irina. S-o făcut ca o scoabă, sărmana! BUJOR, S. 79. 2. Unealtă folosită la scobit sau la răzuit, mai ales în lucrări de dulgherie și de dogărie. Un țigan cu scoabele Să sape covețile; Iar alții cu ciocanele Să bată sus potcoavele. ȘEZ. II 10. 3. Scobitură în zid; firidă. Într-o scoabă, în părete, ardea o candelă. ODOBESCU, S. I 131. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești (morun, nisetru, cegă etc.). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scoabă: scoábă (-be), substantiv feminin – 1. Nișă, firidă. – 2. Adîncitură, zănoagă. – 3. Daltă, cosor. – 4. Gură de broască la ușă, belciug, parte de broască în care intră zăvorul. – 5. Cîrlig, crampon. – 6. (argotic) Brici de bărbierit. limba slavă (veche) skoba (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 63), conform limba bulgară skob, limba sârbă, limba slovenă, limba rusă skoba, în limba maghiara szkaba. – derivat scobi, verb (a găuri, a săpa; a goli, a curăța; a decolta; a grava, a sculpta; reflexiv, a-și curăța nările, dinții, urechile; reflexiv, a se scărpina în cap); scobitoare, substantiv feminin (bețișor de scobit în dinți; argotic, baston; bețișor de curățat pipa); scobitură, substantiv feminin (gaură); scobîrli (variantă Banat scorbeli), verb (a scurma, a scormoni); scob, substantiv neutru (canal prin care trece măcinișul), probabil prin confuzie cu scos. conform scofală. Forme diferite ale cuvantului scoaba: scoaba-be Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCOABĂ: SCOÁBĂ, scoabe, substantiv feminin 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales la îmbinarea elementelor de lemn ale construcțiilor provizorii (schele, barăci etc.). ♦ (popular și fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din limba bulgară, limba sârbă skoba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCOABĂ: SCOÁBĂ, scoabe, substantiv feminin 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales în construcții provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (popular și fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din limba bulgară, sârbo-croată skoba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scoabă: scoábă forme, plural e (vechea slavă limba bulgară sîrb. limba rusă skoba [de unde ung. eszkába,iszkába], scoabă, vechea slavă skoblĭ, skobelĭ, răzătoare, despre latina scóbina, răzătoare, pilă. vezi scobesc). Bucată de fer ale căreĭ vîrfurĭ îndoite în unghĭ drept se înfig în doŭă grinzĭ (orĭ alte lemne orĭ petre) ca să le ție unite. Un fel de răzuitoare dogărească. Paranteză ca scoaba. figurat Iron. Om slab. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scoabă: scoabă forme 1. pila dulgherului și a dogarului cu care curăță muchiile la vasele mici; 2. daltă; 3. cârlig de prins ceva: luntrea crăpată se leagă cu scoabe; 4. cuțit cu care se taie fagurii. [slava SKOBA, cârlig, și SKOBLĬ, răzuitoare (ambele confundându-se românește)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru scoabă: scoábă, scoabe, substantiv feminin – Cârlig, crampon; unealtă de fier de circa 25 cm, cu capetele ascuțite în vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor în timpul fasonării lemnului. – Din limba bulgară, limba sârbă skoba (DER, DEX, MDA), limba slavă (veche) skoba (Miklosich, Cihac, Conev, conform DER). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCOABĂ: SCOÁBĂ scoabae forme 1) Vergea de metal cu capetele ascuțite și îndoite în aceeași direcție care servește pentru îmbinarea unor piese (de obicei, de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor pești (nisetru, morun, cegă etc.). /<sl. skoba Forme diferite ale cuvantului scoaba: scoabae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru scoabă: scoábă, -e, substantiv feminin – Cârlig, crampon; unealtă de fier de circa 25 cm, cu capetele ascuțite în vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor în timpul fasonării lemnului. – Din limba slavă (veche) skoba (Miklosich conform DER). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru scoabă: scoabă, scoabe substantiv feminin 1. (peiorativ) om firav. 2. femeie slabă și rea. 3. (argoul lumii interlope) cuțit, briceag. 4. (învechit, peiorativ) brici cu lama tocită. 5. fier înroșit. 6. picior foarte subțire. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCOABĂ: SCOABĂ s. 1. (popular) pleviță. (scoaba pentru îmbinarea unor elemente de lemn.) 2. (tehnic) cercel, (regional) ghermec. (scoaba la căruță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCOABĂ: SCOÁBĂ substantiv verbal cioplitor, cuțitoaie, ghin, gripcă, măceașă, răzuș, teslă, zgârci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scoabă: scoabă substantiv verbal CIOPLITOR. CUȚITOAIE. GHIN. GRIPCĂ. MĂCEAȘĂ. RĂZUȘ. TESLĂ. ZGÎRCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scoabă: scoábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat scoábei; plural scoábe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scoabă: scoábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat scoábei; plural scoábe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCOABA' sclópțăsclujíscấncetscấndurăSCOÁBĂSCOÁCĂSCOÁCEscoácereșcoádă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scoabă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scoabă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCOÁBĂ scoabăe forme 1 Vergea de metal cu capetele ascuțite și îndoite în aceeași direcție care servește pentru îmbinarea unor piese de obicei, de lemn. Scoabă pentru îmbinarea unor elemente de lemn. Scoabă la căruță. Scoabă pentru îmbinarea unor elemente de lemn. Scoabă la căruță. |
GRAMATICA cuvântului scoabă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scoabă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scoabă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scoabă? Vezi cuvântul scoabă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scoabă?[ scoa-bă ] Se pare că cuvântul scoabă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scoabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ marină labă-de-pisică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scoabă are forma: scoábe
