 | as |
|
| Scorbură [ scor-bu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU scorbură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scorbura în mai multe dicționareDefinițiile pentru scorbura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCÓRBURĂ: SCÓRBURĂ, scorburi, substantiv feminin 1. Cavitate, gaură, scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru. Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de viespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. Plecară amîndoi. Cotoșmanul înainte; băiatul după dînsul. Ajungînd într-o pădure, găsiră o scorbură mare și și-o aleseră de locuință. ISPIRESCU, L. 287. Iară veverițele, gâvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni. CREANGĂ, P. 240. ♦ Trunchi de copac găunos, putrezit. Este un izvor care iese la suprafață. Se sapă puțin în pămînt și cavitatea lui este umplută cu o... scorbură. PAMFILE, I. C. 468. Am o scorbură uscată, Șeade în cui aninată (Scripca). GOROVEI, C. 337. 2. Văgăună, cavitate mică într-un mal, într-un deal sau într-un munte; peșteră. Stoicea făcu vînt copilei în scorbura de variantă GALACTION, O. I 50. [Turcii] crezîndu-se acum prinși între două focuri, sau că se predau, sau că dispar pitulîndu-se prin scorburile rîpei. ODOBESCU, S. III 575. Ei mi s-or duce Prin dealuri cu stînci Și prin văi adînci, Prin scorburi de munți, Prin codri cărunți. TEODORESCU, P. P. 34. 3. Cavitate, gol, scobitură. (figurat) Insule sfinte Se-nalță-n el ca scorburi de tămîie. EMINESCU, O. IV 93. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCÓRBURĂ: SCÓRBURĂ, scorburi, substantiv feminin 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; prin extensie trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; prin generalizare cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCÓRBURĂ: SCÓRBURĂ, scorburi, substantiv feminin 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; prin extensie trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; prin generalizare cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCÓRBURĂ: SCÓRBURĂ scorburai forme 1) Spațiu gol în tulpina unui copac, format în locul miezului lemnos putrezit. 2) Scobitură într-un mal sau într-o stâncă. [G.-D. scorburii] /<lat. scorbula Forme diferite ale cuvantului scorbura: scorburai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCORBURĂ: SCORBURĂ substantiv (popular) butură, (regional) bortă, bortură, boștură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoșitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcie cu o scorbura mare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scorbură: scorbură forme 1. trunchiu scobit; 2. scobitură, cavitate: în scorbura munților. [Tras din plural lui scorb]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCÓRBURĂ: SCÓRBURĂ substantiv verbal adâncitură, cavernă, cavitate, copcă, gaură, grotă, ochi, peșteră, scobitură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scorbură: scorbură substantiv verbal ADÎNCITURĂ. CAVERNĂ. CAVITATE. COPCĂ. GAURĂ. GROTĂ. OCHI. PEȘTERĂ. SCOBITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scorbură: scórbură substantiv feminin, genitiv dativ articulat scórburii; plural scórburi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scorbură: scórbură substantiv feminin, genitiv dativ articulat scórburii; plural scórburi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCORBURA' scorboroșeálăSCORBOROȘÍSCORBOROȘÍTscorbósSCÓRBURĂscorbureáSCORBURÍscorburírescorburít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scorbură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scorbură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCÓRBURĂ scorburăi forme 1 Spațiu gol în tulpina unui copac, format în locul miezului lemnos putrezit. Salcia avea o scorbură mare. Salcie cu o scorbură mare. |
GRAMATICA cuvântului scorbură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scorbură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scorbură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scorbură? Vezi cuvântul scorbură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scorbură?[ scor-bu-ră ] Se pare că cuvântul scorbură are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scorbură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Materie primă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scorbură are forma: scórburi
