 | as |
|
| Scurmătură [ scur-mă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU scurmătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scurmatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru scurmatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURMĂTURĂ: SCURMĂTÚRĂ, scurmături, substantiv feminin Faptul de a scurma; scurmare, rîcîitură. Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țîșnit odată... la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. ♦ (Concretizat) Loc unde a scurmat cineva; groapă, gaură făcută prin scurmare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCURMĂTURĂ: SCURMĂTÚRĂ, (2) scurmături, substantiv feminin 1. Faptul de a scurma. 2. (concretizat) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCURMĂTURĂ: SCURMĂTÚRĂ, scurmături, substantiv feminin Faptul de a scurma. ♦ (concretizat) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURMĂTURĂ: SCURMĂTURĂ substantiv rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmare, (învechit, popular și fam.) scociorîre, scociorît. (scurmatura pămîntului cu ghearele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scurmătură: scurmătură forme acțiunea de a scurma și efectul ei: scurmătură de găină Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scurmătură: scurmătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat scurmătúrii; (gropi) plural scurmătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scurmătură: scurmătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat scurmătúrii; (gropi) plural scurmătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCURMATURA' scurmáciSCURMÁRESCURMÁTSCURMĂTÓRSCURMĂTÚRĂscurméicăscurmúșscurmuzítscurmuzuí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCURMATURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scurmatură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ScurmaturĂ pămîntului cu ghearele. |
GRAMATICA cuvântului SCURMATURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scurmatură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCURMATURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scurmătură? Vezi cuvântul scurmătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scurmătură?[ scur-mă-tu-ră ] Se pare că cuvântul scurmătură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SCURMATURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ economie națională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scurmătură are forma: scurmătúri
