eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție scut


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Scut [ scut ]
VEZI SINONIME PENTRU scut PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului scut în mai multe dicționare

Definițiile pentru scut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT, scuturi, substantiv neutru

1. Armă defensivă făcută din metal, din piele sau din alt material, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză. Voi brațele jurînd le-ați pus Pe scut! COȘBUC, P. II 258. Brațu-i stîng era-ncordat Sub un scut de fier săpat. ALECSANDRI, P. II

10.
       • (Poetic) Luna trecea ca un scut de argint prin întunericul nourilor. EMINESCU, N. 57. Și luna-i a cerului scut argintos Și stele păzesc în tărie. id. O. IV 96.
♦ (Rar) Blazon, stemă. Scutul de Malipieri este aur cu gheara de vultur, cel de Bragadini azur și jumătate argint cu cruce roșie. NEGRUZZI, S. III 459.

2. figurat Apărare, ocrotire, sprijin. Totdeauna am găsit scăpare și scut în republică. SADOVEANU, O. VII 96. O, vino, și-mi vei fi soție; La pieptul meu găsi-vei scut. IOSIF, T. 99. Strălucitule Apollo, scut în contra răutății, Ajutor îmi adu grabnic. MACEDONSKI, O. I 162. Sultanul doarme pe patu-i de plăceri Avînd un scut puternic de crînceni ieniceri. ALECSANDRI, P. III 349.

3. (tehnică) Dispozitiv de armare, alcătuit dintr-o construcție metalică, folosit la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mine sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.
♦ Mască de sudor.

4. Regiune veche a scoarței pămîntului, care stă la originea continentelor actuale.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SCUT
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT (latina scutum)

1. substantiv neutru

1. (În Antic. și în Ev. medicina) Armă defensivă confecționată din lemn, metal, piele etc., de diferite forme și mărimi, cu care luptătorii își apărau pieptul.
♦ figurat Apărare, ocrotire, sprijin.

2. Paravan protector în formă de ecran, utilizat pentru a proteja unele dispozitive împotriva diferitelor acțiuni mecanice.

3. Construcție mobilă de metal sau de lemn folosită pentru susținerea tavanului sau a pereților într-o lucrare minieră (galerie, abataj) ori la executarea unui tunel.

4. (geologie) Porțiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare, la suprafața Pământului, fundamentul cristalin cutat al acesteia. Principalele substantiv de pe glob sunt: substantiv brazilian, substantiv canadian, substantiv baltic, substantiv ucrainean, substantiv sinic, substantiv african, substantiv australian.

5. (zoologie, PALEONT.) Formație chitinoasă, epidermică sau scheletică a corpului animalelor având rol de apărare a țesuturilor moi.

6. (astronomie) Înveliș protector al navelor spațiale pentru a le apăra la intrarea în atmosferă. Stratul interior este format din materiale izolante, iar cel exterior din materiale cu indice scăzut de sublimare.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

SCUT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT, scuturi, substantiv neutru

1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză.
♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1).

2. figurat Apărare, ocrotire, sprijin.

3. (tehnică) Mască sau paravan protector folosite de sudori.

4. Construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.

5. (geologie) Regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice.

6. Parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector.

– latina scutum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SCUT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT, scuturi, substantiv neutru

1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din Antichitate și din Evul Mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză.
♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1).

2. figurat Apărare, ocrotire, sprijin.

3. (tehnică) Mască sau paravan protector folosite de sudori.

4. Construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.

5. (geologie) Regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice.

6. Parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector.

– latina scutum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



SCUT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT scuturi n.

1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă de lemn, de metal sau de piele, cu care luptătorii își apărau corpul de lovituri; pavăză.
       • A se întoarce din luptă cu scut a ieși din luptă biruitor.

2) Blazon de forma acestei arme.

3) figurat Persoană sau lucru care protejează; pavăză.

4) figurat Protecție de care se bucură cineva. Sub scutul legii.

5) Mască sau paravan folosit de sudori.

6) tehnic Construcție de protecție (în mine, în tunele etc.).

7) geologie Porțiune întinsă dintr-o platformă unde ies la suprafață rocile fundamentului cutat.

8) biologie Formație chitinoasă de protecție (epidermică sau scheletică) a corpului unor viețuitoare. /<lat. scutum
Forme diferite ale cuvantului scut: scuturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

scut
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scut:
scut n, plural urĭ (lat scutum, scut [lung]. vezi scud). Pavăză, apărătoare portativă (ca un fel de tablă) de metal saŭ de nuĭele acoperite cu pele care odinioară (in ainte de inventarea puștilor) se întrebuința în bătălie contra loviturilor (E și în Ps. S. Dos. și Biblia 1688). Placa pe care eraŭ zugrăvite armele nobililor ( vezi herb, blazon). figurat Apărare, protectiune: armata e scutu țăriĭ contra pornirilor de afară și dezordinilor din ăuntru!

– Scuturile au reapărut azĭ, reintroduse de Francejĭ, la tunurĭ. Din 1912 poliția franceză a începul să le întrebuințeze în luptă contra apașilor.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SCUȚ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUȚ:
SCUȚ, scuțuri, substantiv neutru Sloi mare de gheață. Ajuns pe culmele alpestre, «Pe stînci de scuți de gheață, troiene de zăpezi, Pe care o suflare le-aruncă răpezi jos» el se oprește. ODOBESCU, S. III 82.
♦ Țurțur.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

scuț
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru scuț:
scuț, scúțuri, substantiv neutru (regional)

1. țurțur de gheață.

2. murdărie, jeg.

3. sloi mare de gheață.

4. conglomerat de materii.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

scut
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scut:
scut substantiv verbal APĂRARE. APĂRĂTOARE. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. GARDĂ. GRIJĂ. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN. STEMĂ. ȘOPRON.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scut
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scut:
scut n.

1. veche armă defensivă purtată la brațul stâng;

2. figurat protecțiune: sub scutul legii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

scuț
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scuț:
scuț n. țurțur de ghiață: scuțurele, semn de frig. [Origină necunoscută].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCUT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT substantiv (termen militar) pavăză, (învechit) aspidă, calcan. (Ostaș cu scut și suliță.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

SCUT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUT:
SCUT substantiv (termen militar) pavăză, (învechit) aspidă, calcan. (Ostaș cu scut și suliță.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SCUȚ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SCUȚ:
SCUȚ, scuți, substantiv masculin Sloi mare de gheață.
♦ Țurțur.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

scut
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scut:
scut substantiv neutru, plural scúturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scut:
scut substantiv neutru, plural scúturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SCUȚ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUȚ:
SCUȚ substantiv verbal țurțur.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scuț
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scuț:
scuț substantiv verbal ȚURȚUR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SCUT'
SCURTÚȚscurumáțscurupátescurușénieSCUTSCUTÁRSCUTARIscutăríeSCUTARIUL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scuț
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scuț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SCUT scuțuri n.
       • A se întoarce din luptă cu scuț a ieși din luptă biruitor.
Sub scuțul legii.
Ostaș cu scuț și suliță.
Ostaș cu scuț și suliță.



GRAMATICA cuvântului scuț?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scuț.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scuț poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul scuț sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul scut are forma: scúturi
VEZI PLURALUL pentru scuț la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE scut?
Vezi cuvântul scut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scut?
[ scut ]
Se pare că cuvântul scut are o silabă



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scuț

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în ajun?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
urzică moartă, regional fața-mâței, urzică albă, urzică creață
a pune în disponibilitate
a cu o zi sau cu o seară înainte; b puțin timp înainte, foarte aproape de
fată mare, de măritat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app