 | as |
|
| Semănătură [ se-mă-nă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU semănătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului semanatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru semanatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMĂNĂTURĂ: SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, substantiv feminin 1. Însămînțare. 2. (La plural ) Plante (în special cereale) crescute din semințe puse în pămînt. O liniște mare, o liniște de sărbătoare plutea în tot cuprinsul, dar in liniștea aceea viața tainică a semănăturilor nu înceta nici o clipă. SANDU-ALDEA, despre N. 279. Dacă verb reflexiv:un prăpăd de la niscaiva lighioane, ori de la ciori cădea peste semănăturile megiașilor, ale lui era stinse cu desăvîrșire. ISPIRESCU, L. 206. 3. Loc însămînțat (de obicei împreună cu plantele, mai ales cereale, crescute din sămînța semănată). Am eu semănături? Am eu toate cele trebuincioase pentru casă? CREANGĂ, P. 154. Călătorul respiră mai ușor mergînd prin bogate fînațe și mănoase semănături. NEGRUZZI, S. I 191. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMĂNĂTURĂ: SEMĂNĂTÚRĂ semanaturai forme 1) mai ales la plural Totalitate a plantelor răsărite din sămânța semănată. semanaturai de primăvară. semanaturai de toamnă. 2) Teren agricol semănat. /a semăna + sufix semanaturaătură Forme diferite ale cuvantului semanatura: semanaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMĂNĂTURĂ: SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, substantiv feminin 1. Însămânțare. 2. (La plural ) Plante ieșite din sămânța semănată. 3. Loc, teren însămânțat. – Semăna1 + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMĂNĂTURĂ: SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, substantiv feminin 1. Însămânțare. 2. (La plural ) Plante ieșite din sămânța semănată. 3. Loc, teren însămânțat. – Semăna1 + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SEMĂNĂTURĂ: SEMĂNĂTÚRĂ substantiv verbal afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru semănătură: semănătură substantiv verbal AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANȚĂ. CORESPONDENȚĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMĂNĂTURĂ: SEMĂNĂTURĂ s. 1. însămînțare, însămînțat, semănare, semănat, (regional) sămînțare. (verb reflexiv:emea semanaturailor.) 2. (regional) semeniș. (semanaturaile erau în pîrgă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru semănătură: semănătură forme, plural ĭ. Loc semănat, cultură: o semănătură de grâu. Modu de a semăna. – in est să-. vezi holdă, lan. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru semănătură: semănătură forme 1. plantă semănată; 2. câmp semănat. [latina SEMINATURA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru semănătură: semănătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat semănătúrii; plural semănătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru semănătură: semănătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat semănătúrii; plural semănătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SEMANATURA' SEMĂNĂTOÁRESEMĂNĂTÓRSEMĂNĂTORÍSMSEMĂNĂTORÍSTSEMĂNĂTÚRĂSemandrasemânțăSEMANTÉMSEMÁNTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL semănătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului semănătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SEMĂNĂTÚRĂ semănăturăi forme 1 mai ales la plural Totalitate a plantelor răsărite din sămânța semănată. Semănăturăi de primăvară. Semănăturăi de toamnă. /a semăna + sufix semănăturăătură. Verb reflexiv:emea semănăturăilor. Semănăturăile erau în pârgă. Verb reflexiv:emea semănăturăilor. Semănăturăile erau în pîrgă. |
GRAMATICA cuvântului semănătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului semănătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul semănătură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE semănătură? Vezi cuvântul semănătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul semănătură?[ se-mă-nă-tu-ră ] Se pare că cuvântul semănătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL semănătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma beton vibrat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul semănătură are forma: semănătúri
