 | as |
|
| Semnătură [ sem-nă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU semnătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului semnatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru semnatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTÚRĂ, semnături, substantiv feminin Semnarea unui text de către autorul lui sau de către cel care și-l însușește; numele cuiva scris de propria lui mînă (și de obicei într-un fel greu de imitat) în josul unui text, ca o dovadă că redactarea îi aparține sau că este de acord cu ea; iscălitură. E scrisoarea ta? E scrisul tău? E semnătura ta? Recunoști? BARANGA, I. 188. Pe un petec de hîrtie, o mînă nedeprinsă cu scrisul trăsese un singur cuvînt: «Mulțumesc». Fără semnătură. Fără nimic. C. PETRESCU, C. vezi 275. Desfăcu... scrisoarea cea mototolită din mîni... se uită pe ea, și fața lui se adînci din ce în ce. Ajunse la semnătură. EMINESCU, N. 76. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTÚRĂ semnaturai forme Nume al unei persoane scris cu propria mână (sub textul unui act, al unei scrisori etc.) pentru a confirma exactitatea celor relatate sau pentru a-și asuma o anumită responsabilitate; iscălitură. /a semna + sufix semnaturaătură Forme diferite ale cuvantului semnatura: semnaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTÚRĂ, semnături, substantiv feminin Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură. – Semna + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTÚRĂ, semnături, substantiv feminin Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură. – Semna + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTURĂ substantiv iscălitură, (învechit și regional) subscriere, (învechit) subscripție, subsemnătură, (rusism învechit) podpiscă. (semnatura de pe un document.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru semnătură: *semnătúră forme, plural ĭ(în franceză signature, după limba română semn). Iscălitură, numele tăŭ scris de mîna ta (saŭ imitat de altu). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru semnătură: semnătură forme numele cuiva scris cu mâna în josul unei scrisori, în josul unui act. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTÚRĂ substantiv feminin Iscălitură. [conform limba franceza signature, după semna]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru semnătură: semnătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat semnătúrii; plural semnătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru semnătură: semnătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat semnătúrii; plural semnătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ: SEMNĂTÚRĂ substantiv feminin iscălitură. (după limba franceza signature) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'SEMNATURA' SEMNÁTSEMNATÁRsemnatárăSEMNĂTÓRSEMNĂTÚRĂSÉMNEsemnézSÉMNICSemnicoară |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SEMNĂTURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului semnătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SEMNĂTÚRĂ semnĂturĂi forme Nume al unei persoane scris cu propria mână sub textul unui act, al unei scrisori etc. /a semna + sufix semnĂturĂătură. SemnĂturĂ de pe un document. SemnĂturĂ de pe un document. |
GRAMATICA cuvântului SEMNĂTURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului semnătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SEMNĂTURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE semnătură? Vezi cuvântul semnătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul semnătură?[ sem-nă-tu-ră ] Se pare că cuvântul semnătură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SEMNĂTURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A călca în străchini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul semnătură are forma: semnătúri
